marți, 21 decembrie 2010
i se mai spune si alexandru
Suddenly I'm famous,
and people know my name.
I've got a thousand girls just waiting,
and therefore it's a shame
that my heart has been captured
by your funny little smile.
And finally I'm happy,
if only for a while.
People call me stupid,
for treating you like a queen.
But I don't even worry,
'cause you're my unforeseen
And I hope that you'll be with me,
if only in my dreams.
But here you are next to me,
and you're glad, or so it seems.
And I don't know for sure
where this is going.
Still I hope for more, and more.
'Cause who would know that you
would treat me like a boy,
and I treat you like a girl,
in this funny little world.
Don't promise me for ever,
just love me day by day.
No one knows the future,
we're young, but that's OK.
'Cause you'll always be a part of me,
whatever life will bring.
And people have to bear with you,
this silly song i sing.
Your boyfriends might be angry,
my girlfriends might be blue.
But no one can deny it,
from now on I love you.
I have to say it's new to me,
this feeling in my heart.
Guess I've been kind of lonely,
and you've been kind of smart.
And I don't know for sure
where this is going.
Still I hope for more, and more.
'Cause who would know that you
would treat me like a boy,
and I treat you like a girl,
in this funny little world.
And I don't know for sure
where this is going.
Still I hope for more, and more.
'Cause who would know that you
would treat me like a boy,
and I treat you like a girl,
in this funny little world.
This funny lïttle world.
21 decembrie 2010
Cu ani în urmă, când eram tânără îmi plăcea un făt-frumos. El a fost al meu. Şi fost-am iubiţi. Asta a fost atunci, dar jur că este adevărat.
Sunt îndrăgostită de un basm, chiar dacă mă doare, pentru că nu-mi pasă dacă îmi pierd mintea. Deja nu o mai am.
În fiecare zi, încep o luptă, în fiecare seară cad în pat îndrăgostită. Chiar nimeni altcineva nu m-ar putea supăra, dar nici nimeni nu m-ar putea bucura.
Nu ştiu, ce am făcut atunci când, brusc, am căzut în afară. Şi uite că astăzi nu-l pot găsi. Nu e nimic. Când ne vom întâlni vom începe din nou.
El e un basm da, chiar dacă mă doare, pentru că nu-mi pasă dacă îmi pierd mintea deja am făcut-o!
versuri Alexander Rybak Fairytale
sâmbătă, 18 decembrie 2010
celebration still vintage
2011 îţi promit să nu fii fantoma lui 2010.
*aprovizionare imagini de pe site-ul http://browse.deviantart.com
pe final... jurnal!
îmi doresc să deschid o bucată de cer şi să mă ascund acolo printre norii pufoşi de căldură şi într-o dimineaţă soarele să mă găsească.
îmi doresc să alerg prin pământ şi să mă fac una cu el, iar după un timp să cad într-un izvor care să mă salute respectuos afundându-şi fruntea în tot trupul meu.
îmi doresc ca atunci când dai de aceste rânduri să te gândeşti la tine. sunt despre tine, pentru tine, scrise împreună cu tine. visul tău asistentul meu. tu eşti o parte din mine şi oricât ai nega îmi dai tot mai multă forţă ca să te iubesc. bun venit peniţă, salutare viaţă, la revedere bulină.
germen
aer rece ce nu-l mai respir. am terminat cu din astea, fleacuri ce nu le mai inghit. un drum ce se pierde printre niste randuri acompaniate de perechi de ochi curiosi la miez de noapte.
dantelata coperta iti zambeste. dai prima pagini si randuri de lux iti zugravesc imagini ce oricum le prevedeai. te plictisesti si rasfoiesti pana dai de petele colorate ce se rastesc la tine ca fugi doar dupa niste comori efemere.
inca se tine de tine de secole imaginea cartii ascunse in medalionul pastrat cu sfintenie din comemorarea copilariei de vis.
duminică, 12 decembrie 2010
preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei...
În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă
mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi
întreabă:
“Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma
ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se
apropia!
Băieţelul întreabă:
“De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va
şchiopăta toată viaţa!
“Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.“Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot
ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi
achita preţul lui intreg !”
“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca
sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat
vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care
să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească,
aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
sursa: www.ozibuna.net
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş.
Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă
mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi
întreabă:
“Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma
ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se
apropia!
Băieţelul întreabă:
“De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va
şchiopăta toată viaţa!
“Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.“Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot
ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi
achita preţul lui intreg !”
“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca
sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat
vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care
să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească,
aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
sursa: www.ozibuna.net
vineri, 10 decembrie 2010
9 ani si un pic
aveam cand treceam cu stomacul gol pe langa un magazin mixt. tare imi doream sa-mi pot cumpara de mancare ceva atunci...
astazi trec prin fata multor magazine, le pot cumpara cu totul, dar imaginea fetitei din oglinda imi arata multimea de oameni ce gafaie alergand intre noi. unde-mi sunt acum? n-am nici o garantie ca asta e realitatea si aia e iluzia.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
luni, 8 noiembrie 2010
rugaciune
Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.
Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el. Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.
Doamne, dă-mi duhul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el. Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.
marți, 2 noiembrie 2010
joi, 21 octombrie 2010
E. D. I.
n-a mai ramas nimic. pana si vidul e ceva.
nu mai este nimic. sau este doar nimic.
ultimul cuvant: VID!
nu mai este nimic. sau este doar nimic.
ultimul cuvant: VID!
miercuri, 20 octombrie 2010
adio...pleaca...
Sunt singurã în noapte
Şi simt iar lipsa ta.
În camera goalã,
Mã doare liniştea
Poate mâine îmi va fi bine,
Poate voi uita
Privirea ta ce mã arde
Îmi frânge inima.
Sunt atât de departe de tine
Mã ascund în umbra mea.
Sunt eu de vina
Sau e vina ta?
Dar acum nu mai conteazã
Cine a greşit,
Nu vrei sã ştii
şi nici nu-ţi pasã
Cât de mult te-am iubit!
Amintirea ta,
Mâ rãscoleşte într-una
Îmi frânge inima
Nu înþeleg de ce
Eşti în mintea mea
Poate îmi va spune cineva.....vreodatã
Departe de tine,
Mã-ntreb, în lipsa ta,
Cine-i de vina?
Poate-i vina mea
Când nu gãsesc rãspuns la toate
Trãiesc din amintiri.
ţi-am dat inima mea,
ţi-am dat dragostea mea,
Mai mult de atât n-am sã pot da
Amintirea ta,
Mã rãscoleşte într-una.
Îmi frânge inima
Nu înţeleg de ce
Eşti în mintea mea
Poate sã îmi spunã cineva...vreodatã
Dacã vreodatã am sã te pot uita!?
ha..ha...ha... pleacă pleacă pleacă
ha..ha...ha... pleacă pleacă pleacă
Amintirea ta
Mã rãscoleşte într-una
Îmi frânge inima
Nu înţeleg de ce
Eşti în mintea mea
Poate sã îmi spunã cineva...
Dacã te voi uita....vreodată!?
marți, 19 octombrie 2010
te atentionez! nu citi aceste infectii
ne mintim singuri. ne mintim uni pe altii, iar cand vedem ca gresim dam vina pe altii, niciodata nu e vina mea. da cu siguranta ai gresit tu, nu eu, eu in nici un caz nu.
lacrimi, rasete, figuri, nasuri, urechi, pereti, capuri, capace, rechini, printese, si cate altele pentru a impresiona, a cersi atentie pe la colturile altora.
mie frica de bau bau, balauri si monstrii. deocamdata nu am curaj.
lacrimi, rasete, figuri, nasuri, urechi, pereti, capuri, capace, rechini, printese, si cate altele pentru a impresiona, a cersi atentie pe la colturile altora.
mie frica de bau bau, balauri si monstrii. deocamdata nu am curaj.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
ca vremea
hai sa fim seriosi, nu ca as fi fost pana acuma neserioasa. nu sunt cine crezi tu ca sunt. si azi ma sufoc. trupul imi da rateuri, tremura, nu e bine. Prieteni? niciodata nu sunt cand ai nevoie de ei. Ocupati, mereu ocupati.
imi plang de mila. si ce daca sunt slaba. asta e! sunt slaba, fara pic de forta. o plangacioasa, alintata si cam proasta. se mai intampla. nu toti suntem la fel.
acum ma duc. ne vedem acolo. habarn nu am daca o sa astept sau o sa fug mancand pamantul... habarn nu am!
imi plang de mila. si ce daca sunt slaba. asta e! sunt slaba, fara pic de forta. o plangacioasa, alintata si cam proasta. se mai intampla. nu toti suntem la fel.
acum ma duc. ne vedem acolo. habarn nu am daca o sa astept sau o sa fug mancand pamantul... habarn nu am!
marți, 5 octombrie 2010
Cele 7 Principii Huna: (de Serge King)
Conştienta: Lumea este ceea ce crezi tu că este.
Libertatea: Nu există limite.
Concentrarea: Energia curge acolo unde este atenţia.
Persistenţa: Acum este momentul puterii.
Iubirea: Sa iubesti inseamna sa fii fericit cu.
Încrederea: Toată puterea vine din interior.
Înţelepciunea: Eficacitatea este măsura adevărului.
Vă recomand "punctul în care ne trezim"
Libertatea: Nu există limite.
Concentrarea: Energia curge acolo unde este atenţia.
Persistenţa: Acum este momentul puterii.
Iubirea: Sa iubesti inseamna sa fii fericit cu.
Încrederea: Toată puterea vine din interior.
Înţelepciunea: Eficacitatea este măsura adevărului.
Vă recomand "punctul în care ne trezim"
duminică, 3 octombrie 2010
azi e altceva.
In primul rand salut respectuos timpul.
bun venit octombrie in viata mea. bine te-am regasit. te cunosc si parca nu te cunosc. parca am mai trecut o data prin luna octombrie dar era parca alt timp.
In al doilea rand, hai sa va povestesc ceva:
Cica enoriasii unei biserici l-au intrebat pe preot intr-o duminica dupa ce a citit din evanghlie parabola dedicata acelei saptamani si urma sa tina si o frumoasa predica dupa:
- Parinte, parinte ce tot tii predici?
- Va mestec fructul. Ca voi nu aveti curaj...
- Parinte, parinte. Cine a spus ca ne place seva ta, imbucatura ta, viata ta, felul tau de a fi, hainele tale?!
In al treilea rand. Sa ne jucam cu parerile. Parerea lui, a mea, a voastra:
OSHO: "Fiecare e unic. Nu mai incerca sa iti compari notitele tale cu ale altuia. Pur si simplu nu se potrivesc. Pentru ca tocmai de asta ca suntem unici."
Elena: "Hai sa nu ne mai imitam. Eu sunt poate trandafir, tu poate esti salcie. Cum ai putea dintr-o salcie sa te transformi in trandafir?! Doar suntem ceea ce suntem. si nimic mai mult sau mai putin."
bun venit octombrie in viata mea. bine te-am regasit. te cunosc si parca nu te cunosc. parca am mai trecut o data prin luna octombrie dar era parca alt timp.
In al doilea rand, hai sa va povestesc ceva:
Cica enoriasii unei biserici l-au intrebat pe preot intr-o duminica dupa ce a citit din evanghlie parabola dedicata acelei saptamani si urma sa tina si o frumoasa predica dupa:
- Parinte, parinte ce tot tii predici?
- Va mestec fructul. Ca voi nu aveti curaj...
- Parinte, parinte. Cine a spus ca ne place seva ta, imbucatura ta, viata ta, felul tau de a fi, hainele tale?!
In al treilea rand. Sa ne jucam cu parerile. Parerea lui, a mea, a voastra:
OSHO: "Fiecare e unic. Nu mai incerca sa iti compari notitele tale cu ale altuia. Pur si simplu nu se potrivesc. Pentru ca tocmai de asta ca suntem unici."
Elena: "Hai sa nu ne mai imitam. Eu sunt poate trandafir, tu poate esti salcie. Cum ai putea dintr-o salcie sa te transformi in trandafir?! Doar suntem ceea ce suntem. si nimic mai mult sau mai putin."
marți, 28 septembrie 2010
duminică, 26 septembrie 2010
prin bucureşti, aseară
circarii italieni m-au fascinat cu dansurile hula-hop, exerciţile acvatice şi acrobaţiile cu focul, cu abajururi, rochiile de mirese, costumele de piraţi, cufere, săbii, pinguini, hipopotani, foci, crocodili, şerpi aruncaţi prin public, rechini, balene, pelicani ...
lume, lume Circul acvatic "Acquatico Bellucci" din Italia a venit în România
Ardei iute. C. annuum L. var. microcarpum
Ardeiul iute vă îmbunătăţeşte respiraţia?
Specialişti spun: Adevărat. Dacă suferiţi de astm, bronşite cronice, sinuzite sau congestii provocate de răceală sau gripă este bine să mâncaţi ardei iute pentru că acesta actionează ca un expectorant.
EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.
vineri, 24 septembrie 2010
diferenţa e că un televizor e mort, nu are viaţă oricât de dinamice ar fii imaginile ce le privim atât de concentraţi uneori, iar omul ar fi viu
Schimbă! Ai telecomanda apasă pe buton... cui să-i mai pese că-i fiinţă că-i cutie?!
joi, 29 iulie 2010
tot ce mi se întâmplă e pentru că eu am ales aşa
Câteodată mă gândesc şi eu că e prea brusc. Noul ia locul vechiului. De ce să nu iubesc îngheţata abia începută chiar de e vanilie, ci să tânjesc încă după îngheţata cu aromă de căpşuni care e pe sfârşite? Îngheţata de vanilie e abia la început! Şi ăsta e doar un singur exemplu. Adio trecut, salutare prezent!
miercuri, 28 iulie 2010
îmi pasă şi nu-mi pasă, pentru că între şed
Cu & / Fără:
tot eu rămân. UN MISTER!
ataşamente;
alintări;
aşteptări;
surpize;
câştiguri;
iubiri;
tot eu rămân. UN MISTER!
Cine înebuneşte când se joacă, oare ştie ce e joaca?
"eu nu am avut niciodată vreun fel de aşteptări, aşa că nu se pune problema surprizei. totul este o surpriză. şi nici nu se pune problema dezamăgirii. totul este o intervedere. este bine dacă se întâmplă, dacă nu, atunci şi mai bine." osho
joi, 22 iulie 2010
Fema
Toţi au o boală ciudată de a le condamna pe femei. trebuie să existe un motiv bine întemeiat pentru a le condamna pe femei. ele ajung să se condamne chiar între ele. atât de mare e boala asta. de ce?
Nu condamni un lucru decât atunci când te temi de el. te temi că femeile te pot încă fascina, ele te mai pot atrage. după ei femeia oricum nu e egală bărbatului.
Respectă ceea ce este feminin, este oricum mai elevat decât ceea ce este masculin. acceptă aceasta! Gândirea bărbatului a încercat să reprime ceea ce este feminin din cauza faptului că bărbatul este agresiv, violent şi distructiv.
Latura feminină este receptivă, ea se predă. Ea ştie cum să renunţe şi să se adapteze chiar şi atitudinii masculine.
Cu atâtea speranţe, cu mâinile pe burtică. Dacă vezi întrega lume atât de tristă şi de nefericită, atunci acest lucru se datorează faptului că mamele nu sunt conştiente de faptul că sunt gravide şi că au o responsabilitate imensă: ele vor duce la crearea unei noi fiinţe. Acum nu se mai pune problema să nu se enerveze, să nu ţipe, să nu fie mâioase şi nici geloase. Ele ar trebui să asculte muzică, să iasă în natură şi să îi admire frumuseţea.
între viaţă şi lumină, între lumi. organele sexuale ale bărbatului atârnă în exterior, iar cele ale femeii sunt în interior, aceasta este siguranţă. Scoate-ţi buzunarul în exterior; acum este masculin. Pune-l la loc şi va deveni feminin. Poţi numi acest lucru o diferenţă? Acelaşi buzunar? Din cauza acestei mici diferenţe, ştiinţa a descoperit o modalitate prin care bărbatul poate deveni femeia. Dacă ar fi exista o diferenţă fundamentală, atunci acest lucru nu ar mai fi fost posibil. Cu ajutorul chirurgiei plastice poţi să-ţi întorci buzunarul, atâta tot.
putere, mai multă putere, mai multă respiraţie, mai puţină inimă. Ţine minte poţi face dragoste cu o femeie fără să o iubeşti, dar aceasta este doar sexualitate, animalism, prostituţie. poţi să faci dragoste cu o femei fără ca ideea de sex să apară, iar în acest caz dragostea este comunicare pură între două energii, împărtăşire, dans, sărbătoare.
aruncat în viaţă! curajul este puterea să rişti cunoscutul pentru necunoscut, lucrurile familiale pentru cele nefamiliare, lucrurile confortabile pentru cele incomode pentru a lua calea unei destinaţii necunoscute. Nu se ştie niciodată dacă cineva va reuşi sau nu. Este un joc de noroc, dar numai jucătorii ştiu ce este viaţa.
copil neînţeles. ei îl supun, el se revoltă vioi. Aparţii trecutului. Zilele tale s-au sfârşit. părinţii nu pot concepe viitorul, iar copiii nu vor trăi în trecut, deci nu îi obosi cu scripturi învechite. Ei au scripturile şi sfinţii lor. de ce să-i oboseşti cu trecutul? ei au viitorul în faţă. nu îi distrage!
are atâtea pe cap. se gândeşte la atâtea. se aruncă în viaţă. îşi face avânt şi sare... este numai o chestiune de reamintire că tu poţi să te trezeşti. nu ai nevoie de nimic altceva, nici un alt efort nu este necesar, nici o metodă, tehnică sau cale. Dacă să îţi reaminteşti că "aceasta este visul meu". Să-ţi reaminteşti că "am decis să visez, şi chiar când voi decide să nu mai visez, mă voi trezi". dacă trăieşti în suferinţă atunci trebuie să ştii că tu ai creat-o. Nimeni altcineva nu poate să te scoată din acea stare dacă tu nu te hotărăşti să nu-i mai dai naştere. Iadul tău este creaţia ta. Şi tot ceea ce eşti este propria creaţie. Te poţi trezi într-o singură clipă.
a luat foc. e îndrăgostită şi nu doar atâta. lumea e la picioarele ei şi ea ştie asta. o da! Ştie! Înveselirea este mai bună decât veselia, pentru că veselia înseamnă că ceva s-a terminat, este complet, pui punct. Înveselirea este ceva în curs de desfăşurare, este asemenea unui râu, nu ştie să se oprească, nu are finalitate. iar viaţa este mai mult o înveselire decât o bucurie, pentru că în clipa când bucuria se termină tu vei cădea deja în partea opusă. vei fi trist şi disperat, vei începe să doreşti să te bucuri din nou. Vei începe să-ţi aminteşti momentele de bucurie, nostalgia şi deznădejdia pe care nu le mai regăseşti.
vălul fericirii. o căsătorie, un legământ, o poveste. Căsătoria este o adevărată învăţătură. Ea este o oportunitatede a învăţa ceva, cum ar fi: că a depinde de cineva nu este dragoste, ci conflict, furie, răbufniri, ură, gelozie, posedare şi dominare. Atunci când nu mai ai nevoie de celălalt , dispare şi sentimentul de subordonare. odată ce nu mai ai nevoie de celălalt, începi să împarţi bucuria.
pe buze, în ochi, pe sub urechi, doar iubire.
a divorţat de el, a divorţat de lume, a divorţat de tot şi totuşi de nimic. e liberă!
figură tristă şi îngrijorată. oare ce va fi?
înainte de furtună e linişte, trupul se dezlănţuie în ultima petrecere. una fără norme sociale, fără restricţii, fără măşti. nimic altceva decât naturală, goală, piedestal viu.
a ales să se sinucidă, pur şi simplu îşi dorea prea mult să ajungă acasă. crede, vroia acasă şi nimic mai mult!
ai spune că e chiar vie, chiar respiră deşi pereţii de sticlă ai coşciugului îi acoperă trupul.
femeia care pleacă în lumină...
Nu condamni un lucru decât atunci când te temi de el. te temi că femeile te pot încă fascina, ele te mai pot atrage. după ei femeia oricum nu e egală bărbatului.
Respectă ceea ce este feminin, este oricum mai elevat decât ceea ce este masculin. acceptă aceasta! Gândirea bărbatului a încercat să reprime ceea ce este feminin din cauza faptului că bărbatul este agresiv, violent şi distructiv.
Latura feminină este receptivă, ea se predă. Ea ştie cum să renunţe şi să se adapteze chiar şi atitudinii masculine.
Cu atâtea speranţe, cu mâinile pe burtică. Dacă vezi întrega lume atât de tristă şi de nefericită, atunci acest lucru se datorează faptului că mamele nu sunt conştiente de faptul că sunt gravide şi că au o responsabilitate imensă: ele vor duce la crearea unei noi fiinţe. Acum nu se mai pune problema să nu se enerveze, să nu ţipe, să nu fie mâioase şi nici geloase. Ele ar trebui să asculte muzică, să iasă în natură şi să îi admire frumuseţea. 
între viaţă şi lumină, între lumi. organele sexuale ale bărbatului atârnă în exterior, iar cele ale femeii sunt în interior, aceasta este siguranţă. Scoate-ţi buzunarul în exterior; acum este masculin. Pune-l la loc şi va deveni feminin. Poţi numi acest lucru o diferenţă? Acelaşi buzunar? Din cauza acestei mici diferenţe, ştiinţa a descoperit o modalitate prin care bărbatul poate deveni femeia. Dacă ar fi exista o diferenţă fundamentală, atunci acest lucru nu ar mai fi fost posibil. Cu ajutorul chirurgiei plastice poţi să-ţi întorci buzunarul, atâta tot. 
putere, mai multă putere, mai multă respiraţie, mai puţină inimă. Ţine minte poţi face dragoste cu o femeie fără să o iubeşti, dar aceasta este doar sexualitate, animalism, prostituţie. poţi să faci dragoste cu o femei fără ca ideea de sex să apară, iar în acest caz dragostea este comunicare pură între două energii, împărtăşire, dans, sărbătoare. 
aruncat în viaţă! curajul este puterea să rişti cunoscutul pentru necunoscut, lucrurile familiale pentru cele nefamiliare, lucrurile confortabile pentru cele incomode pentru a lua calea unei destinaţii necunoscute. Nu se ştie niciodată dacă cineva va reuşi sau nu. Este un joc de noroc, dar numai jucătorii ştiu ce este viaţa. 
copil neînţeles. ei îl supun, el se revoltă vioi. Aparţii trecutului. Zilele tale s-au sfârşit. părinţii nu pot concepe viitorul, iar copiii nu vor trăi în trecut, deci nu îi obosi cu scripturi învechite. Ei au scripturile şi sfinţii lor. de ce să-i oboseşti cu trecutul? ei au viitorul în faţă. nu îi distrage! 
are atâtea pe cap. se gândeşte la atâtea. se aruncă în viaţă. îşi face avânt şi sare... este numai o chestiune de reamintire că tu poţi să te trezeşti. nu ai nevoie de nimic altceva, nici un alt efort nu este necesar, nici o metodă, tehnică sau cale. Dacă să îţi reaminteşti că "aceasta este visul meu". Să-ţi reaminteşti că "am decis să visez, şi chiar când voi decide să nu mai visez, mă voi trezi". dacă trăieşti în suferinţă atunci trebuie să ştii că tu ai creat-o. Nimeni altcineva nu poate să te scoată din acea stare dacă tu nu te hotărăşti să nu-i mai dai naştere. Iadul tău este creaţia ta. Şi tot ceea ce eşti este propria creaţie. Te poţi trezi într-o singură clipă. 
a luat foc. e îndrăgostită şi nu doar atâta. lumea e la picioarele ei şi ea ştie asta. o da! Ştie! Înveselirea este mai bună decât veselia, pentru că veselia înseamnă că ceva s-a terminat, este complet, pui punct. Înveselirea este ceva în curs de desfăşurare, este asemenea unui râu, nu ştie să se oprească, nu are finalitate. iar viaţa este mai mult o înveselire decât o bucurie, pentru că în clipa când bucuria se termină tu vei cădea deja în partea opusă. vei fi trist şi disperat, vei începe să doreşti să te bucuri din nou. Vei începe să-ţi aminteşti momentele de bucurie, nostalgia şi deznădejdia pe care nu le mai regăseşti.
vălul fericirii. o căsătorie, un legământ, o poveste. Căsătoria este o adevărată învăţătură. Ea este o oportunitatede a învăţa ceva, cum ar fi: că a depinde de cineva nu este dragoste, ci conflict, furie, răbufniri, ură, gelozie, posedare şi dominare. Atunci când nu mai ai nevoie de celălalt , dispare şi sentimentul de subordonare. odată ce nu mai ai nevoie de celălalt, începi să împarţi bucuria. 
pe buze, în ochi, pe sub urechi, doar iubire. 
a divorţat de el, a divorţat de lume, a divorţat de tot şi totuşi de nimic. e liberă!
figură tristă şi îngrijorată. oare ce va fi?
înainte de furtună e linişte, trupul se dezlănţuie în ultima petrecere. una fără norme sociale, fără restricţii, fără măşti. nimic altceva decât naturală, goală, piedestal viu.
a ales să se sinucidă, pur şi simplu îşi dorea prea mult să ajungă acasă. crede, vroia acasă şi nimic mai mult!
ai spune că e chiar vie, chiar respiră deşi pereţii de sticlă ai coşciugului îi acoperă trupul.
femeia care pleacă în lumină...sâmbătă, 17 iulie 2010
a fost- este- va fi- încep eu!
n-am aşteptări. nu se pune problema dacă sunt supărată. se pune "problema" surprizei. totul e o surpriză de dimineaţă când mijesc până seara când apun. şi nici problema dezămăgirii nu se pune. totul este o întrevedere, o discuţie. este bine dacă se întâmplă, este bine dacă nu se întâmplă. Accept.
vineri, 16 iulie 2010
a şti despre viaţă sau a şti viaţa
Sunt şi o vagaboandă. Mă deplasez mereu în haos. Asta are frumuseţea ei! Şi am căzut de acord, dimpreună cu alţii, că numai din haos se pot naşte stelele. "Ceea ce este neclar, vag, ceva care pare a fi acolo, dar nu este destul de clar pentru că este ascuns într-un fel de ceaţă matinală, indică prezenţa zorilor." Cine sunt eu să mă opun acestui fenomen?! Acesta este semnul că undeva se va ivi curând soarele. Este un semn care indică ceva misterios, iar ceea ce este misterios nu este niciodată clar. Iar viaţa nu înseamnă nimic dacă nu este misterioasă.
Trăiesc într-una dintre cele mai frumoase ere, datorită faptului că lucrurile vechi au dispărut sau dispar. Aşa a apărut haosul. Numai din haos se nasc stele. Şi am oportunitatea de a recrea un nou cosmos. E ceva rar!
Hoinară cum sunt nu merg nicăieri în mod deosebit, dar mă bucur de hoinăreala mea. "Atunci când te gândeşti să mergi undeva nu poţi fi prezent în totalitate în locurile unde vrei să fii. Tu te-ai gândit deja la altceva, ţi-ai imaginat deja altceva. Fizic este posibil să exişti aici, dar cu mintea ai ajuns deja unde ţi-ai propus. Mintea planează mereu în jurul scopului. Atunci când nu există scop, mintea nu mai are unde să sălăşluiască."
Merg dintr-un loc în altul. Nu este vorba că nu am unde să merg, ci doar mă bucur oriunde aş fi, de prezenţa tuturor şi a nimănui. Nu stau niciodată prea mult într-un loc. Nu doresc să îngreunez un loc şi un timp îndelungat cu prezenţa mea. "Cortul este casa mea, aşa că îl pot pune oriunde şi acolo este casa mea. Pot chiar să-l strâng în orice moment şi să-l iau în spate", aşa ca un melc. Numai că eu nu port casa în spate ci în mine.
Sursa: OSHO - ABC-ul iluminării
Trăiesc într-una dintre cele mai frumoase ere, datorită faptului că lucrurile vechi au dispărut sau dispar. Aşa a apărut haosul. Numai din haos se nasc stele. Şi am oportunitatea de a recrea un nou cosmos. E ceva rar!
Hoinară cum sunt nu merg nicăieri în mod deosebit, dar mă bucur de hoinăreala mea. "Atunci când te gândeşti să mergi undeva nu poţi fi prezent în totalitate în locurile unde vrei să fii. Tu te-ai gândit deja la altceva, ţi-ai imaginat deja altceva. Fizic este posibil să exişti aici, dar cu mintea ai ajuns deja unde ţi-ai propus. Mintea planează mereu în jurul scopului. Atunci când nu există scop, mintea nu mai are unde să sălăşluiască."
Merg dintr-un loc în altul. Nu este vorba că nu am unde să merg, ci doar mă bucur oriunde aş fi, de prezenţa tuturor şi a nimănui. Nu stau niciodată prea mult într-un loc. Nu doresc să îngreunez un loc şi un timp îndelungat cu prezenţa mea. "Cortul este casa mea, aşa că îl pot pune oriunde şi acolo este casa mea. Pot chiar să-l strâng în orice moment şi să-l iau în spate", aşa ca un melc. Numai că eu nu port casa în spate ci în mine.
Sursa: OSHO - ABC-ul iluminării
9 –ule ăsta!
LAURA STOICA (10.10.1967-09.03.2006)– 10
1992 – Un actor grăbit
1994 – Focul
1997 – Nici o stea
1997- Oameni de zăpadă (compilaţie)
1998 – Radio Hits (compilaţie)
1999- Back stage live (compilaţie)
2005- S-a schimbat
2007 – Dă Doamne cantec
2008 – Focul
2009 – Vino
MĂDĂLINA MANOLE
(14.07.1967–14.07.2010)– 9
1991- Fată dragă
1993- Ei şi ce
1993- 1996 The best of Mădălina Manole
1996- Trăiesc pentru tine
1997- Lina, lina, Mădălina
1999- Cântă cu mine
2000- Dulce de tot
2003- A fost iubire
2010- 09 mădălina manole
joi, 15 iulie 2010
marți, 13 iulie 2010
luni, 12 iulie 2010
eşti maya?!
Relaţii nedemne, sub aşteptări, tristeţe, regrete, dezamăgire, sentimente neplăcute... şi mari emoţii, emotivitate excesivă, perioada de trăiri intense... în DUALITATEA!
duminică, 11 iulie 2010
O acţiune totală are un început şi un sfârşit! Este şi apoi nu mai este...
Treceam prin Bucureşti liniştită. Şi un grup de oameni care nu sunt de acord cu prezenţa mea au început să mă evalueze, contorizeze, caracterizeze, critice, aprecieze. I-am ascultat în tăcere, până când i-am întrebat:
- Dacă aţi terminat lăsaţi-mă să-mi văd de drum. Plec în lumină. Şi dacă totuşi mai aveţi ceva pe suflet, mă întorc tot pe aici, aşa că puteţi să terminaţi ce aveţi de spus.
- Dar noi te-am insultat. N-ai de gând să răspunzi? au ripostat acei oameni.
- Eu nu reacţionez niciodată, nu mă puteţi forţa să fac ceva. Ce faceţi voi e treaba voastră, eu nu sunt o sclavă. Sunt liberă. Acţionez din centrul meu, nu de la periferie, iar huiduielile voastre îmi pot atinge doar periferia, nu centrul. Centrul îmi este de neatins!
- Dacă aţi terminat lăsaţi-mă să-mi văd de drum. Plec în lumină. Şi dacă totuşi mai aveţi ceva pe suflet, mă întorc tot pe aici, aşa că puteţi să terminaţi ce aveţi de spus.
- Dar noi te-am insultat. N-ai de gând să răspunzi? au ripostat acei oameni.
- Eu nu reacţionez niciodată, nu mă puteţi forţa să fac ceva. Ce faceţi voi e treaba voastră, eu nu sunt o sclavă. Sunt liberă. Acţionez din centrul meu, nu de la periferie, iar huiduielile voastre îmi pot atinge doar periferia, nu centrul. Centrul îmi este de neatins!
joi, 8 iulie 2010
o cheamă ELENA este frumoasă, inteligentă, amuzantă şi este vârcolac...
Dragă cititorule de cărţi,
“Elena [...] este vârcolac. Singura femeie-vârcolac din lume“. şi e muşcată de Clay, iubitul ei, vârcolac (despre care, evident, nu ştia că este lup), şi astfel e condamnată să trăiască o viaţă pe care ea nu şi-o dorea. Aflând de la şefu vârcolacilor (un moşulică cei pregătea cele mai tari clătite din când în când)ce a făcut iubitu Clay a început să distrugă tot mobilă, haine, orice era în jurul ei se transforma în praf."
ATENŢIE!
Numai cei cu inima curată pot privi în paginile acestei cărţi.
Fiecare pagină pe care o întorci, fiecare capitol pe care îl citeşti, te vor aduce mai aproape de sfârşit. Sigur NU toţi vor reuşi. Elena te poate deruta şi ameţi. Te afundă în noapte, te simte, te dezveleşte sălbatic, te devorează. Luna plină aduce cu sine mult rău, iar cei care dau de Elena s-ar putea să nu mai vadă şi lumina zilei. Şi asta niciodată!
Sursa: Lună plină – Kelley Armstrong
TREZVIE
FILM!
Order of Chaos [ 2010 ]
COMENTARIU făcut de către OSHO:
Comportamentul omului a devenit în întregime artificial şi formal. Umblăm mereu înfăşuraţi într-o mantie de falsitate şi din cauza acestui înveliş uităm încet- încet de realitatea noastră. Pielea aceasta falsă dă-o jos. Nu ne-am adunat aici ca să punem în scenă o piesă de teatru, ci ca să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne dăm seama cine suntem. Aşa cum actorii îşi dau jos costumele şi-şi îndepărtează machiajul la sfârşitul de spectacol, de-a lungul acestui film scoteţi şi azvârliţi cât colo măştile impregnate pe voi. Permiteţi să iasă la lumină ceea ce este original şi natural în voi şi trăiţi autentic. Viaţa e simplă şi naturală!
Order of Chaos [ 2010 ]
COMENTARIU făcut de către OSHO:
Comportamentul omului a devenit în întregime artificial şi formal. Umblăm mereu înfăşuraţi într-o mantie de falsitate şi din cauza acestui înveliş uităm încet- încet de realitatea noastră. Pielea aceasta falsă dă-o jos. Nu ne-am adunat aici ca să punem în scenă o piesă de teatru, ci ca să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne dăm seama cine suntem. Aşa cum actorii îşi dau jos costumele şi-şi îndepărtează machiajul la sfârşitul de spectacol, de-a lungul acestui film scoteţi şi azvârliţi cât colo măştile impregnate pe voi. Permiteţi să iasă la lumină ceea ce este original şi natural în voi şi trăiţi autentic. Viaţa e simplă şi naturală!
miercuri, 7 iulie 2010
91
Azi, în tramvai un copil mi-a sărit în braţe acalamând:
"- Mami, mamiiiii meu!"
Fetiţa avea vreo 5 sau poate 6 anişori şi era cu bunica ei, care se pregătea să o pocnească, dar privirea mea ia retezat avântul.
Când am ajuns la staţia destinaţiei mele m-am uitat în ochii copilei şi:
"- Îmi pare rău, dar nu sunt mămica ta!" şi am coborât.
Ochii fetei mă absorbeau prin fereastra tramvaiului şi a ZÂMBIT!
"- Mami, mamiiiii meu!"
Fetiţa avea vreo 5 sau poate 6 anişori şi era cu bunica ei, care se pregătea să o pocnească, dar privirea mea ia retezat avântul.
Când am ajuns la staţia destinaţiei mele m-am uitat în ochii copilei şi:
"- Îmi pare rău, dar nu sunt mămica ta!" şi am coborât.
Ochii fetei mă absorbeau prin fereastra tramvaiului şi a ZÂMBIT!
luni, 5 iulie 2010
provocare
Numele meu este Elena. Te provoc la un experiment.
Uite eu stiu ca putem zbura chiar dacă nu avem aripi si chiar dacă nu suntem într-un avion. CUM?
bucătărie, 5:35 - ţin în mână un pet, 2 litri, albastru. Îl umplu cu apă de la ghiuvetă. Şi apoi ridic sticla plină deasupra ghiuvetei. Întorc sticla vertical şi apa se scurge cu viteză redusă la început, apoi gravitaţia îşi face treaba şi jetul este tot mai violent vrea să iasă totul de o dată din sticlă. Se formează bule de aer în interiorul sticlei pentru a atenua viteza apei. Tot mai puţină apă e în sticlă. Cu cât e mai puţină apă în sticlă cu atât mâna mi se ridică tot mai sus, fără să pot să o mai controlez.
birou, 9:00 - Renunţ la ideea că dacă nu mânânc mor. Renunţ la ideea că dacă nu beau apă/lichide ma deshidratez. Urmez hrănirea pranică. 21 de zile. Mulţi învingători au folosit acest sistem chiar mai mult, 40 de zile. Eu mi-am reamintit de 21 de zile. Şi alţii în această viaţă se hrănesc doar cu lumină. Fiecare dintre ei are experienţe unice. Deocamdată toţi afirmă că devii uşor. Atât de uşor încât zbori ca şi-n experimentul cu sticla. Zbori necontrolat!
Uite eu stiu ca putem zbura chiar dacă nu avem aripi si chiar dacă nu suntem într-un avion. CUM?
bucătărie, 5:35 - ţin în mână un pet, 2 litri, albastru. Îl umplu cu apă de la ghiuvetă. Şi apoi ridic sticla plină deasupra ghiuvetei. Întorc sticla vertical şi apa se scurge cu viteză redusă la început, apoi gravitaţia îşi face treaba şi jetul este tot mai violent vrea să iasă totul de o dată din sticlă. Se formează bule de aer în interiorul sticlei pentru a atenua viteza apei. Tot mai puţină apă e în sticlă. Cu cât e mai puţină apă în sticlă cu atât mâna mi se ridică tot mai sus, fără să pot să o mai controlez.
birou, 9:00 - Renunţ la ideea că dacă nu mânânc mor. Renunţ la ideea că dacă nu beau apă/lichide ma deshidratez. Urmez hrănirea pranică. 21 de zile. Mulţi învingători au folosit acest sistem chiar mai mult, 40 de zile. Eu mi-am reamintit de 21 de zile. Şi alţii în această viaţă se hrănesc doar cu lumină. Fiecare dintre ei are experienţe unice. Deocamdată toţi afirmă că devii uşor. Atât de uşor încât zbori ca şi-n experimentul cu sticla. Zbori necontrolat!
joi, 1 iulie 2010
Ce ar fi dacă nu e nici iubire nici ură, nici minciună nici adevăr?
În ochii tăi văd durere, pe chipul tău îngrijorare, tristeţe, lacrimile îţi inundă inima.
- Eşti bine?
- Cum să fiu altfel?
Obişnuiam că : Dacă nu te iubeşte cineva cu siguranţă te urăşte! E ori minciună ori adevăr?
Doar o clipire şi cu sclipire apare iluzia!
- Eşti bine?
- Cum să fiu altfel?
Obişnuiam că : Dacă nu te iubeşte cineva cu siguranţă te urăşte! E ori minciună ori adevăr?
Doar o clipire şi cu sclipire apare iluzia!
venea un pod pe aici
Dunărea peste Galaţi.
Siretul peste Siret.
Elena: Cine ar fi crezut că podul ală de care vorbeam noi era atât de important?
George: "Nimic nu e important, dar e important să-l faci!"
Siretul peste Siret.
Elena: Cine ar fi crezut că podul ală de care vorbeam noi era atât de important?
George: "Nimic nu e important, dar e important să-l faci!"
sâmbătă, 26 iunie 2010
joi, 24 iunie 2010
dacă nu vă deranjează că vă întreb,
- DE CE O CUTIE?
- Casa ta e o cutie. Maşina ta e o cutie pe roţi. Mergi la serviciu cu ea. Mergi acasă cu ea. Stai în casa ta şi te uiţi fix la o cutie. Îţi înconjoară sufletul cutia care este corpul tău şi inevitabil mori şi eşti aşezat într-o ultimă cutie, ca să te descompui încet.
- Este deprimant când te gîndeşti la asta în felul ăsta.
- Nu te gândi în felul ăsta.
- Casa ta e o cutie. Maşina ta e o cutie pe roţi. Mergi la serviciu cu ea. Mergi acasă cu ea. Stai în casa ta şi te uiţi fix la o cutie. Îţi înconjoară sufletul cutia care este corpul tău şi inevitabil mori şi eşti aşezat într-o ultimă cutie, ca să te descompui încet.
- Este deprimant când te gîndeşti la asta în felul ăsta.
- Nu te gândi în felul ăsta.
miercuri, 23 iunie 2010
0 şi 1
vreme întunecată şi blândă. pe colina care se înclină până jos în vale, în pragul "cabanei mele din vie" sunt pajură în zbor sau vulturul pleşuv sau bufniţa bătrână... sunt!
Contemplu satul, casele lui, puişorii temători... Sprijint de marginea cerului, visez... că mă cufund în mine însumi pentru a ajunge să iubesc tot şi pe toţi, fără calcule, fără motive, fără măsură. Acum chiar în această clipă sap în mine fântânile bucuriei!
sursa: ANUL ZEN, henri brunel!
danga langa
De exemplu seara am băut, băi, dar am băut..... aşa vreo două beri! Şi am stat în cap de la sushi şi ciuperci. Ciocnit în stil japonez "CAM BEI". Da am cam băut, m-am ambiţionat să beau mai mult decât ceilalţi, am făcut şi-un show dăla..... cum tu nu ştii.
Dar, acuma dimineaţa.... uau! parcă, da parcă aşa într-o parte, cam doare capu, mâna, picioarele, şi altele.... şi parcă n-am chef de nimic!
miercuri, 16 iunie 2010
UNA SUNTEM
Uneori mă cert cu lucrurile astea ireale din căpuşor. Ceva îmi spune: " - Îţi doreşti asta. Trebuie să o ai neapărat!" Şi uite aşa imaginaţia creează necazuri. Cum să am nevoi când totul e al meu? Asta-i bună! :))
Conştientizez faptul că tot ceea ce-mi oferă pe neaşteptate viaţa reprezintă un dar divin. Şi-l accept, profund şi-n totalitate. Sunt recunoscătoare acestui dar infinit. Are o utilitate atât de mare! Abund de bucurie, iubire. hapienşhăn!
MAI MULTE: vezi viaţa!
marți, 15 iunie 2010
Astăzi este prima zi din viaţa mea
Chiar înainte să termini de citit asta ÎŢI REAMINTEŞTI TOTUL, pentru că tu ştii deja.
1. Viaţa mea are un plan divin!
2. Fiecare aspect al meu şi al vieţii mele contribuie cu un ingredient esenţial, care îmi permite să-mi îndeplinesc scopul divin!
3. Adevărul cel mai profund este că am o poveste, însă esenţial e să NU mă identific cu ea, cu povestea asta a MEA, posesiunea mea :))
4. Renunţ în deplină siguranţă la povestea mea!
5. Acum, azi fără scuze. Astăzi aleg să-mi asum întreaga responsabilitate pentru propria-mi realitate. Şi îmi place să o fac!
6. Încetez să mai caut momentele în care mă simţeam bine. Accept întregul. Fiecare întâmplare dureroasă din viaţa mi-a adus mari daruri, pe care le descopăr cu uşurinţă!
7. Încetez să mă agresez. Mă iert profund şi-n totalitate. Cad la pace cu povestea mea. Restabilesc echilibrul. Iar magicul are loc atunci când îmi refac integritatea personală!
8. Depăşesc povestea mea. Descopăr harul divin pentru că am un har ce nu seamănă cu a altuia. Îmi pot oferi harul fiind în deplină siguranţă!
9. Trăiesc în afara poveştii mele pentru că aşa sunt de mare folos lumii în care trăiesc acum. Devin observatorul.
10. Recunoştiinţă totală planului divin. Mă delectez în gloria sinelui, magnificului SINE!
marți, 8 iunie 2010
iarba de grâu este un "aliment perfect"
Rezultate ale cercetătorilor, recomandări medicale:
Sucul de iarbă de grâu are efect benefic asupra stării pacienţilor cu tumori.
Scopul studiului a fost examinarea efectului ierbii de grâu asupra calităţii vieţii în cazul bolnavilor de diferite tipuri de cancer.
Metodă: 400 de pacienţi internaţi în perioada ianuarie 2003 şi decembrie 2005.
Sucul de iarbă de grâu are efect benefic asupra stării pacienţilor cu tumori.
Scopul studiului a fost examinarea efectului ierbii de grâu asupra calităţii vieţii în cazul bolnavilor de diferite tipuri de cancer.
Metodă: 400 de pacienţi internaţi în perioada ianuarie 2003 şi decembrie 2005.
Concluzii: Consumul de iarbă de grâu este o alternativă eficientă pentru transfuzia de sânge şi recomandăm sucul de iarbă de grâu în cazul bolnavilor de cancer.
joi, 3 iunie 2010
m-am
Am fost pana acolo. Si iti zic ca ACOLO doar simti si nimic nu mai conteaza. Tu ramai cu banutzii tai, ramai cu amintirile tale, ramai in Lumina Ta!
sâmbătă, 29 mai 2010
bolnava de 9
cineva m-a intrebat daca am vreo problema cu cifra asta noua. si eu am negat. apoi mi-am dat seama ca mint si am luat legatura cu aceea persoana si i-am spus ca 9 e ca si cum as fi la noua, e ca si cum as zbura, e ca si cum as merge in cap, e ca si cum lumea se rezuma la cifra noua.
marți, 25 mai 2010
Alimentele alcaline
Legume
Puternic alcaline: castravete, nap, patrunjel, fructe de mare.
Moderat alcaline: avocado, sfecla, arugula, ardei gras, broccoli, varza, telina, collard, andive, usturoi, ghimbir, fasole verde, laptuca, boabe de mustar, ceapa, spanac, rosii, soia
Putin alcaline: anghinare, asparagus, varza de brussels, morcov, conopida, gulie, praz, fasole boabe, rubarba, rapita, dovlecel, macris de balta, linte
Fructe - majoritatea sunt puternic alcaline inafara de: nuca de cocos, grapefruit, lamaie, lime, Nuci, seminte, uleiuri
Puternic alcaline: seminte de dovleac
Putin alcaline: migdale, ulei de cocos, ulei de peste, ulei de trandafir, susan, ulei de masline, Cereale - hrisca, secara, graul, orzul, lucerna
Condimente - insa sunt putin moderate. Cele mai puternice sunt: sare de mare, ardei iute, chilly
Lactate - lapte de capra
vineri, 21 mai 2010
Lucian Blaga îşi recită poezia Trezire
Mocneste copacul. Martie suna
si-amesteca invierea,
ceara si mierea.
Nehotarat intre doua hotare,
cu vine trimise subt sapte ogoare,
in vazduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vantul il scutura, Martie suna.
Cate puteri sunt, se leaga-mpreuna,
din greul fiintei sa mi-l urneasca,
din somn, din starea dumneyeiasca.
Cine vantura de pe muncel
atata lumina peste el ?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
"Unde se termina rugaciunea, incepe pacatul."
Pilda Zilei: Omul cu nadejde in Dumnezeu
In timpul unei furtuni pe mare, cand corabia se invaluia de valurile naprasnice, sotia unui ofiter zise catre sotul ei:
- Cum poti fi tu atat de linistit in mijlocul unei astfel de furtuni?
Atunci ofiterul si-a scos sabia, a indreptat-o cu varful spre pieptul sotiei si a intrebat-o:
- De ce esti linistita si nu ti-e frica?
- De ce sa-mi fie frica, raspunse sotia, caci sabia se gaseste in mana barbatului meu, care ma iubeste si nu poate sa-mi faca vreun rau.
- Daca este asa, raspunse sotul, cugeta la Acela in care credem noi si vezi ca vantul si valurile sunt in mana Lui. Oare ce motiv sa am sa fiu nelinistit si cuprins de frica?
miercuri, 19 mai 2010
renunt la plictiseala
impostor. cu toti suntem impostori. hai recunoaste ca si tu pretinti ca esti ceea ce de fapt nu esti. ti s-a intamplat si tie asta. cel putin o data. Doar stii ca nu suntem niste atomi si molecule in miscare. niste idei ale Sinelui. Acest Sine imposibil de desfiintat. Oricat m-as stradui sa cred ca totul e posibil. Si uite asa sunt oricand libera sa aleg altceva. Sau sa plec, sau sa vin sau sa rad cu pofta!
marți, 18 mai 2010
era copy.paste
o trăim acum. de fapt o trăiesc. dar dacă cineva a spus deja ce am simţit eu? şi o facem. coincidenţă? Întâmplare? Pur adevăr. Se întâmplă. Mi se întâmplă. Ţi se întâmplă. Important e că trăim, chiar dacă a fi înseamnă să fiu ca tine.
youtube 5
Ce este YouTube?
YouTube este un site web care permite incarcarea si vizualizarea de continut video.
Utilizatorii pot posta videoclipuri sub mai multe forme: de animaţii, filmari de evenimente publice, inregistrari personale, de divertisment etc.
Sunt total excluse clipurile care au un caracter ilegal sau inofensiv.
Cand a aparut YouTube?
YouTube a fost creat in februarie 2005 de catre 3 angajati ai companiei PayPal. In octombrie 2006, Gooogle Inc anunta ca a reusit sa ajunga la o intelegere cu privire la cumpararea aplicatiei pentru suma de 1,75 miliarde de dolari, actiune care s-a finalizat in 13 noiembrie 2006.
STATISTICI
50000 de videoclipuri au fost adaugate pe zi in mai 2006, ajungandu-se la 65000 in iulie;
In iunie 2006, erau urmarite 2.5 miliarde de videoclipuri iar in iulie numarul lor ajunge la mai mult de 100 mil. zilnic;
Pe 9 aprilie 2008, rezultatele YouTube arata urmatoarele cifre: 83,4 milioane de videoclipuri si 37,5 milioane de useri.
Avantajele crearii propriului videoclip pe YouTube:
Pentru a va determina sa aplicati sau nu clipurile dvs pe site-ul YouTube trebuie sa examinati mai intai avantajele acestuia: - pot fi ceea ce dvs doriti sa fie (comedii, clipuri muzicale etc.);
- usurinta cu care poate fi incarcat din computerul personal;
- un singur videoclip de-al dvs poate fi vazut de mii de oameni.
Dezavantaje:
- precautie fata de jefuitorii online, cu privire la informatiile dezvaluite pe site;
YouTube este un site web care permite incarcarea si vizualizarea de continut video.
Utilizatorii pot posta videoclipuri sub mai multe forme: de animaţii, filmari de evenimente publice, inregistrari personale, de divertisment etc.
Sunt total excluse clipurile care au un caracter ilegal sau inofensiv.
Cand a aparut YouTube?
YouTube a fost creat in februarie 2005 de catre 3 angajati ai companiei PayPal. In octombrie 2006, Gooogle Inc anunta ca a reusit sa ajunga la o intelegere cu privire la cumpararea aplicatiei pentru suma de 1,75 miliarde de dolari, actiune care s-a finalizat in 13 noiembrie 2006.
STATISTICI
50000 de videoclipuri au fost adaugate pe zi in mai 2006, ajungandu-se la 65000 in iulie;
In iunie 2006, erau urmarite 2.5 miliarde de videoclipuri iar in iulie numarul lor ajunge la mai mult de 100 mil. zilnic;
Pe 9 aprilie 2008, rezultatele YouTube arata urmatoarele cifre: 83,4 milioane de videoclipuri si 37,5 milioane de useri.
Avantajele crearii propriului videoclip pe YouTube:
Pentru a va determina sa aplicati sau nu clipurile dvs pe site-ul YouTube trebuie sa examinati mai intai avantajele acestuia: - pot fi ceea ce dvs doriti sa fie (comedii, clipuri muzicale etc.);
- usurinta cu care poate fi incarcat din computerul personal;
- un singur videoclip de-al dvs poate fi vazut de mii de oameni.
Dezavantaje:
- precautie fata de jefuitorii online, cu privire la informatiile dezvaluite pe site;
-vizitatorii inregistrati ca membri ai acestui site pot sa va analizeze videoclipul si totodata va pot lasa comentarii care va pot aduce un feedback pozitiv cat si unul negativ.
sursa: http://facultate.regielive.ro/referate/calculatoare/sisteme_informatice_in_marketing_youtube-71439.html
duminică, 16 mai 2010
FREE
Zâmbesc, de fapt râd cu toate simţurile mele. Doamne cât de minunat este să te eliberezi şi să mergi mai departe. Cuvintele lui nu mă mai afectează. Uau!
Ce minune să nu fii sclavul cuvintelor. Uite că e supus şi nu mă supune pe mine. De sus şi până jos, de jos şi până sus. E posibil! De la un punct nu mai doreşti nimic pentru tine şi vrei să faci numai pentru alţii/altul, dar nu e drept să-i faci dependenţi de tine. Hai că nimic nu e permanent, deşi există ceva măreţ, ce ar putea fi numit beatitudine, dar e mult mai mult decât asta.
Cuvintele sunt cel mai josnic mod de exprimare a ceea ce simţim, pentru că îţi pun motoraşele gândirii în funcţiune şi cauţi motive, scopuri, ţeluri. Lasă-le să se ducă. Oooooo e ceva de simţit. Doar simţi!
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
vineri, 14 mai 2010
e momentul
Uite că îmi place să sufăr. Sunt nesimţită şi o recunosc. De ce m-aş ascunde? De tine!? Eşti la fel ca mine. Nici mai mult, nici mai puţin, aşa, exact ca şi mine. Rătăcită pe aici.
inima închisă ...sadraponi elleni, elleni, elleni!
joi, 13 mai 2010
O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
VIII. Vers straniu
Reversul medaliei ar spune mulţi. Eu îi zic omorârea vechilor tabuuri. Obişnuinţele trebuie să dispară. Nu trebuie să existe obişnuinţe de nici un fel. Aveam multe obiceiuri până m-am săturat de ele. Nu mai vreau obişnuinţe pentru că ele mă fac să sufăr. Obişnuiam să vorbesc cu orele la telefon şi toată lumea mea era într-un telefon. Uitam efectiv de cei din jurul meu, care se uitau cu ochi necăjiţi la mine şi nu înţelegeau ce găseam sau cu cine vorbeam atâta timp fără să îmi dau seama că ei fac tot posibilul să îi observ. Fascinaţia mea vorbitul la undele spaţiale. Cod binar de doi câte doi. Un dezastru. Acum cei din jurul meu vorbesc la telefon şi eu îi privesc uimită. Ciudate lucruri se întâmplă. Şi toate pornesc de la imaginaţia mea. Mi-am dat seama că tot ce gândesc apare. Se formează. Se creează lumi, fenomene.
Circulaţia sangvinică bate cu putere, zâmbete şugubeţe, dureri încordate. Mă abţin să comentez vreo atitudine bilaterară.
O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
VII. Cap cu ameţeli
Val vârtej prin capul meu. Acelea sunt gândurile care îmi trec pe acolo. Mă ameţesc de atâta legănat şi apoi plesnesc în urlete zbuciumate. Ar trebui să nu fii minţit, ar fi trebuit să spui adevărul, ar fi trebuit să-ţi dai seama că nu e decât un profitor, ar fi trebuit să vezi că nu avea cum să dureze ceva ce era făcut din praf aruncat printre ochii ăia imaginari ai lui, ai mei. Ar fi trebuit să ştie animalul că dacă latră la lună aceasta se va ascunde printre nori. Cum de nu şi-a dat seama. Că cică ea e răpită de iubitul ei posesiv, că ea e sechestrată de părinţi într-o şcoală anglicană, că bea şi se droghează cu din alea din Cuba, că ea te adoră prostule nu ai simţit? Când îşi bătea joc de tine şi te ura şi îţi spunea totul într-o doagă, tu o credeai pentru că puneai suflet, trebuia să o cucereşti. Acum că ea simte din inimă şi ţi-a dăruit-o tu faci pe deşteptul şi pleci capul şi pleci, te duci, că te-a minţit, ţi-a înşelat încrederea, dar ştii că acum îţi aparţine, şi nu mai ai nevoie să-ţi pui capul la contribuţie. Ai totul pus pe masă, jucăria e a ta, dar acum că e a ta tu nu o mai vrei, vrei altceva. Şi ceva mai frumos, poate mai admirativ, şi de ce nu să fie şi pe gratis. Vrei totul pe gratis, dar dacă ai deja totul pe gratis, atunci vrei ceva ce poţi obţine numai cu efort, şi nici aşa nu e bun.
Mai ţii minte vorbele alea aruncate într-o seară pe o linie telefonică. Spuneai: "uneşte-ne într-unul singur". Da le ţii minte pentru că tot tu respingeai ceea ce era deja unit. Unit prin vorbe din alea ale inimii. Îţi plăcea mult să suspini noaptea la telefon, nu cutezai să mai dormi de frică să nu fii părăsit, să nu fii înşelat. Era totuşi altceva. Ai aflat că totul e numai pentru tine, că nu a mai fost gustat de nimeni altcineva şi atunci ţi-a fost frică, o frică cu adevărat pentru că nu ştiai dacă faci faţă unei astfel de provocări. Ştiai că tot ce ai spus a fost spus aşa ca să fie spus, şi când erai pe punctul să primeşti cu adevărat ceea ce simţi te-ai speriat. Ai făcut pe tine de frică, ai alergat şi apoi ai revenit şi ai început să ţipi. Ţipai ca şi cum nu aş fi avut timpane ca să te aud şi apoi ai înjurat, ai acuzat că sunt vinovată - de cu totul alt motiv decât ceea ce era posibil - ai avut grijă să tai toate crengile, florile abia înmugurite, frunzele verzi, ai masacrat un întreg copac şi totuşi ai uitat să smulgi rădăcinile. E naşpa pentru tine. Rădăcinile pot aduce viaţa, pot aduce la suprafaţa pământului un alt vlăstar, un alt copăcel, o altă siluetă. Ţie groază de ceea ce ar putea să se întâmple, ţie teamă că un altcineva poate să se bucure de tot ceea ce ţie ţi-a fost frică. Ai coşmaruri, acum ştii că ai refuzat, că nu ai avut pur şi simplu curajul să iei ce aveai în mână. Nu ai avut curajul să deschizi pumnul şi să priveşti ceea ce e înlăuntrul lui. Nu ai avut curaj aşa că ai preferat să-ţi strângi pumnul şi mai tare, până ţi-au intrat degetele în pumni, până când unghiile ţi-au masacrat pumnul. Era totul al tău şi era de ajuns să desfaci încet pumnul un fluture ţi-ar fi ieşit de acolo şi ar fi zburat pe sprânceana ta. Te-ar fi privit, te-ai fi bucurat dacă l-ai fi acceptat. Ai fi putut face altfel, dar ai ales să te bucuri de strânsoarea pumnului. Ai respins ceva şi ai acceptat durerea de cap, aceea ameţeală în care te contopeşti. E de ajuns un simplu: "Bună!" ca să redescoperi că ai de făcut alte alegeri.
Ameţeala caruselului plin de gânduri îşi cere drepturile. Te toacă, te ameţeşte… tot ce e de făcut e de acceptat deciziile pe care le iei, blocajele dispar când ajungi să le şi accepţi.O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
VI. Rezervă de un ciorap
Mirka, prietenul meu este obsedat de ciorapi. Când era mic mama îi dădea dresuri ca să nu-i fie frig iarna. Are un dulap plin de ciorapi. Uneori din cauză că are atât de multe nu prea le găseşte perechile şi le poartă separaţi. Seara nici nu-i mai dă jos de pe picioare doarme aşa cu ei. Îi iubeşte tare.
Eu am un singur ciorap. Unul împletit din lână, târziu într-o noapte de iarnă. Ea, bunica se gândea în altă parte şi aţa în mâinile ei se lega în împletitură. O făcea cu dragoste că ba zâmbea, ba i se mijeau lacrimi pe la colţul ochilor. Era aşa splendit să văd cum dintr-un ghemotoc de aţă am primit un ciorap gros şi verde. Câteva ierni am păstrat acel ciorap şi-l atârnam în pomul de Crăciun că poate astfel nu uită de mine nici un Moş de soi. Dar trist nu primeam nimic în el, aşa că într-o altă iarnă l-am pus în buzunar şi am încercat cumva să mă descotorosesc de el. Trăgeam sania după mine că-mi era drag să-mi dau drumul cu ea pe o vale. Şi mai mult căram sania pe dealuri pentru două minute de dat cu ea.
Ciorapul acela verde l-am dat unui bătrân ce încerca să facă un foc pe zăpadă. Era cam murdar şi cam puţine haine avea pe el. Când i-am întins ciorapul mi l-a smucit din mână cu atâta forţă că m-am speriat. Şi apoi şi l-a pus pe mână. Probabil îi digerase degetele şi vroia să se încălzească. Acum nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu ciorapul meu verde. Că au tot trecut ceva ierni de atunci.
Afară ninge. Ninge ca-n poveşti şi sufletele stau pe la căldură. E noapte şi privesc pe o fereastră. N-am ce face şi încep să număr. Ah nu te gândi că număr fulgi, sau luminile aprinse de la blocul de vizai, sau maşinile aliniate frumos pe asfalt, nu, nu fac eu asta. De fapt, cum stau cu mâinile pe ciorapul ce se usucă pe calorifer îi număr "ochiurile". Şi e verde, şi e gros, şi are ceva împletitură. E puţin ros la călcâie şi în vârf unde ar sta degetul mare are lipsă nişte "ochiuri", dar e de la bunica. N-am ce face, mi-l făcuse cu dragoste. Îl regăsisem în dulapul cu ciorapi al lui Mirka. L-am întrebat:
- Cum a ajuns acesta la tine?
- Adus de vânt.
- Vânt de vară?
- Nu ştiu. Ce ai? Eşti palidă.
- Sunt bine. Ciorapul ăsta, îl ştiu de undeva…
- Uite dacă vrei îl poţi păstra. Mie nu-mi foloseşte la nimic. E găurit şi măsura lui e prea mică pentru talpa mea. Nici nu ştiu cum a ajuns în dulap. Cel mai probabil de la spălătorie, ştii se mai încurcă pe acolo spălăturile.
- Mulţumesc!
Şi acum număr "ochiurile". Nu sunt obsedată de ciorapi şi nici nu-mi place să dorm cu ei pe picioare. De fapt îi urăsc că se murdăresc repede şi apoi au un miros înţepător. Nici cald nu prea ţin că au un fel de material aşa supraelastic ce-mi chinuie piciorul. Unii mă gâdilă şi râd aşa ca nebuna pe stradă că se miră lumea. Sunt aşa lipicioşi, nu ştiu, nu-mi plac deloc. Mă folosesc de ei şi apoi îi arunc. Dar ciorapul acesta verde a revenit, de fapt l-am regăsit. De ce m-am dus la Mirka? De ce e prietenul meu? De ce trebuie să aibă un dulap cu ciorapi? De ce nu şi-i spală singur şi îi duce la spălătorie? De ce ţin în mână ciorapul de care vroiam să mă descotorosesc cândva? Nici nu prea ştiu. E din nou la mine şi am ciudă pe el că nu vine nici un Moş de soi să mi-l umple iarna de sărbători.
Mirka are un zâmbet frumos şi mereu poartă ciorapi, chiar şi vara. Dar nu-i colecţionar de ciorapi, nu am glumit nu e nici obsedat de ciorapi, doar are mulţi şi atât. Îi e frică să nu îngheţe uşa iarna şi el să nu mai poată să ajungă la spălătorie ca să-i aducă pe cei curaţi acasă. Şi aşa îşi tot face rezerve de ciorapi. El e doar puţin dependent de căldura dintr-un ciorap.O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
V. De meserie creatoare
- Am spus numele meu este FatYia.
Era a doua oară când repetam deja numele meu. Încercam să comand o pizza şi se vede că distribuitorul angajase persoane cam surde aşa că eu tot trebuia să-mi repet numele, adresa şi numărul de telefon. Comandam o pizza ce nu ştiam dacă va mai sosi vreodată la destinaţie.
Trăiesc aşa o stare de epuizare când tot trebuie să-mi repet vorbele. Că cică:
- Domnişoară sau doamnă vorbiţi un pic mai tare că nu se aude.
Mie foame şi tot trebuie să repet numele, adresa, numărul de telefon. Cică stresul îmbătrâneşte, face riduri şi într-un final aduce moartea. Dar, această foame mă face coajă de copac ce la un moment dat se va usca şi va fi înlocuită de un alt trunchi verde şi plin de viaţă.
Câteodată nu mai repet datele mele de contact şi dau câte o carte de vizită. Dar apar alte întrebări mai insistente. "- Chiar eşti poetă?", "- Îmi scrii şi mie o poezie?", "- Vezi că artiştii mor de foame!".
Deh ce să fac încerc şi eu să comand o pizza. Care se pare că nu mai vine. Ultima dată când mi-am spus numărul de telefon, am încurcat ceva cifrele şi mi s-a spus:
- Tu, vezi că tu eşti de meserie creatoare de situaţii încâlcite, adică trimiţi oameni aşa la adrese neexistente? Comandă ca lumea ce vrei şi fii atentă la ce dictezi, că nu are nimeni timp să stea aşa după tine că eşti aiurită.
Ce mai puteam zice, cum să mă apar? Am început să-mi repet unicul meu număr de telefon, aşa ca să nu-mi mai zăpăcesc doritorii. Si unii sunt foarte insistenţi, vor chiar să le scriu romane, că poate aşa ajung celebră, că poate aşa nu-i uit, că poate aşa mă aleg cu vreun job, că poate aşa devin mai interesantă.
- Auzi, da tu de ce nu ieşi în parc cu mine? Am putea privi stelele, am putea să mâncăm popcorn şi să ne bucurăm de energia copiilor ce se aruncă în valbucuroşenia topoganelor, am putea să ne aşezăm la malul Dâmboviţei şi să privim umbrele luminilor din oraş. Am putea face planuri împreună, proiecte chiar de viitor. Am putea face multe, dar m-ai repetă numele ăla al tău.
- Sau auzi tu ce faci diseară? Ieşim şi noi într-un club ceva? Că m-am săturat între cei patru pereţi din camera mea, or fi ăia mai speciali, nu crezi? Hai repetă-mi adresa. La zece e bine ca să vin să te iau?
- Măi fato hai la teatru. E unul de improvizaţie apărut acuma nou. Îşi fac debutul în ciematograful ăla din "Bălcescu". Hai vii? Dă-mi şi mie numărul tău de telefon ca să-ţi spun la ce oră începe. A biletul ţi-l cumpăr eu nu-ţi fă probleme locurile cele mai bune, îţi dai seama doar.
- Deci e super bun vinul fiert băut noaptea pe patinoar. Cum de nu ai partener? Stai aşa, să nu-mi zici că e dus să-şi cumpere încă un vin. Daa... am dreptate. Totuşi cum te numeşti?
E, e ca şi cum se repetă o secvenţă dintr-un film vechi. E ca şi cum trenul nu mai ajunge în gară. E ca şi cum s-a stricat discul şi fredonează acelaşi vers buimac: numele, adresa, număr de telefon...
O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
IV. Comportamentul acelor de ceasornic
Conceptual niciodată axul ce indică ora şi minutul nu o iau razna, dacă se simt bine[1]. Mereu e voios făcând acelaşi lucru sistematic, pentru că i se acordă foarte multă atenţie. Este privit îngrozitor de multe ori pe zi, dar pe el nu-l deranjează asta. Foarte rar oboseşte şi atunci vrea doar o baterie nouă pentru că cealaltă nu mai are energie. E un fel de roboţel învăţat să salute politicos cu-n "- este ora cinci fără un sfert!", în timp ce zâmbeşte vesel din locul bine ales unde este poziţionat, fie pe mână, fie pe perete, fie pe noptieră, birou, sau oriunde este la îndemâna privitorilor interesaţi de timpul contextual. Şi totuşi câţi uită că timpul fizic e ceva relativ şi ţine doar de context. Astfel, i se atribuie o valoare totală prin "timpul înseamnă bani" ca şi cum banii şi timpul sunt importante în viaţă.
Uit prea des că sunt om, deşi dacă mă întreabă cineva ce sunt îmi trag o privire din aia super inteligentă şi spun:
- Sunt o fiinţă.
Probabil asta sunt o fiinţă care se hrăneşte din regnurile mineral, vegetal şi animal. Dar din fiinţa asta ajung să se hrănească şi alţii. Şi anume regnul divin (îngerii, arhanghelii, etc). Când mi-am dat seama că spiritul este la fel de ordonat ca minutarul din ceasu-mi de la mână m-am mirat. Un mirat profund că apoi am căscat şi m-am culcat. Şi m-am trezit după câteva ore de somn şi am uitat că eu nu însemn doar trupul meu şi mi-am repetat activităţile mecanice zilnice, acea aşa zisă "rutină zilnică". Captivă în propriul meu ceas, printre cifre ce se termină-n cazul meu nu cu atâtea ore ci cu atâţia lei sau euro sunt limitată de un cadran. Îmi place să cred că e un cadran din sticlă şi-n orice moment îl pot sparge, sau poate unul din plastic pe care pot să-l ard cu o brichetă şi astfel să scap de aceea prinsoare. Dar dacă e unul din metal? Nici o problemă se poate topi. De fapt, acum îmi dau seama că nu prea contează din ce material e cadranul.
Eu sunt acolo şi nici nu mi se aude vocea, pentru că la mine nu există ore fixe. Nu e un orologiu mecanic. E un ceas digital, silentios cu multe butoane. De exemplu dacă se uită cineva mai mult de 2 minute la mine încep să mă colorez. Şi fac upgrad la fiecare minut. E un ceas super fashion, de înaltă tehnologie, cu multe gadgeturi. Dar ce folos că eu sunt înăuntru şi nici măcar nu se aude când e ora fixă. E silentios. Mult prea silentios pentru viaţa asta atât de alertă. Ba mai mult nu se aude nici ticăitul axelor. E tare silentios.
O dată s-a stricat. L-am dus la un din ăsta care le are cu reparatul. Şi mi-a spus că e prea scumpă reparaţia şi nu-şi are rostul, m-ai bine l-ai arunca la un tomberon sau l-ai uita printr-un sertar. Mă gândeam nici măcar la un colecţionar nu aş putea să-l dau şi să-i fie de folos pentru că nu are nimic special în definitiv. Dacă ar ticăi i l-aş putea da unui copil să se joace cu el "dea genistul" în etapa dezamorsării vreunei bombe sau poate să se joace "dea doctorul" ce ascultă bum-bum-urile vreunei paciente. Dar nu, ceasul nu ticăie, e silentios. Poate prea silentios.
Altă dată ceasul s-a spart. A căzut din cireş direct pe un bolovan. I se slăbise cureaua, aşa că la un gest mai brutal făcut cu mâna s-a rupt cu totul şi a aterizat la sol. I s-a spart ecranul cu totul. Dar el funcţiona. Aceleaşi mişcări de la dreapta spre stânga în cercuri continui. Forma şiruri bine calculate de cercuri bine măsurate. Nu l-a deranjat că nu mai avea ecran de protecţie. Nu l-a deranjat că putea sări peste acele cercuri repetate. El ştia că e captiv între un capac pe unde i se ataşa bateria şi un cadran ce nu putea fi spart vreodată cu adevărat. Era obişnuit, eram obişnuită, iar când am putut să plec nu mi-am dat seama că nu mai era nici un cadran şi continuam să repet aceea rutină mecanică şi bine calculată. Aceea organizare a vieţii stabilită cu minuţiozitatea axul ce măsoară secundele.
O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
III. Luminosule am ceva unic să-ţi comunic…
Aseară a plouat. Înarmată cu un palton şi o cutie muzicală am luat-o de-a lungul apei. Priveam cerul, căutam luna. Nici un rezultat. La un moment dat m-am sprijinit de podul făcut pentru a trece apa şi aşteptam. Ascultam o melodie instrumentală şi priveam insistent la luna ascunsă printre norii agresivi şi negricioşi de apă. Nu a durat mult şi a apărut într-un final misterioasa.
Inexprimabil de abordabilă e. Selena mirifică a nopţii. Am rugat-o să străbată drumul până la tine ca să-ţi lumineze chipul. Apoi mi-a ţinut mie companie. E fantastică, mi-a făcut inima să-mi salte de fericire.
Mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine, mie dor de tine!
Mie dor de tine, mie dor să-ţi aud vocea celestă. Eu atunci, în aceea luni am intrat în comă. Acum mi-am revenit. Mi-am autoindus coma pentru că simţeam că nu vei fii lângă mine de sărbători, iar fără tine nimic nu prea are sens. Îmi pare rău că nu m-ai crezut. Să dispar?
Tot acel timp petrecut într-un pat tare (probabil fără saltea) şi acoperită de un pled ţurţuros am intrat într-o altă lume (probabil creată de mintea mea). Câtă lumină. Mâncam foc. Citeam natura. Vorbeam într-una fără cuvinte. Şi când te strigam apăreai. Ne ţineam de mână şi alergam printre flori. Lumină, râsete, tăcere, armonie. De ce m-am m-ai trezit? E crud tot ce mă înconjoară. Dacă ai ştii cât de tare se iubesc luna şi soarele.
şi pt Sole de la Seli
O dedic "Omului cu Aţe" pentru că: există, crede în mine şi mă şi iubeşte
II. Mai puţin înseamnă mai mult
La un moment dat am fost întrebată:
- Fatyia cât ai fi dispus să dai pentru a-ţi cumpăra un aparat ce produce fericire?
- Fericirea este antonimul Tristeţii. Deci nu-mi doresc aşa ceva deşi unii sunt dispuşi să dea în jur de 300 - 400 de euro pe o noapte cu aşa ceva. Alţii îşi petrec viaţa în cazinouri oferindu-şi salariile lună de lună. Uneori aud că unii sunt dispuşi să-şi ofere tribut chiar viaţa pentru ceva "praf de stele" ce le aduce aşa înţeleasa fericire. Fiecare cum îşi înţelege fericirea.
Fericirea încetul cu încetul începe să devină legendară pentru mine. O familie iubitoare, o casă frumoasă, o maşină rapidă, o muncă satisfăcătoare şi nişte vacanţe exotice nimic din toate acestea nu mă fac în vreun alt fel decât sunt acuma. Nimic din toate acestea nu-mi provoacă fericire sau tristeţe. E o păcăleală să cred că de fiecate dată când mă îmbrac de la o casă de modă renumită sunt o femeie fashion. E o prostie să cred că de fiecare dată când pun un pansament peste o rană durerea trece. E o prostie să cred că dacă stau într-un palat atunci nu îmi lipseşte nimic. E o tâmpenie să cred că de fiecare dată când conduc o maşină rapidă nu se va produce nici un accident. E o prostie să cred că tata nu mă va mai bate de fiecare dată când i se face lui frică de ceva. E o tâmpenie pur şi simplu să cred că atunci când toţi ţipă va mai auzi careva sunetul liniştii. E pur şi simplu o teroare să cred că poate fi problema mea pentru ceea ce sunt învinuită căteodată. E uimitor cum toţi cred că eu am o problemă şi atunci devin învinuită pentru diverse cauze. E de-a dreptul uimitor. De căte ori nu a existat o persoană care să-ţi spună că eşti idiot? Oh mie mi s-a întâmplat. Credeam că ameţesc pe moment, că dacă am ceva în mână îl voi arunca spre acela, că voi ţipa, că voi încerca să mă răzbun în vreun fel sau altul. Şi totuşi singurul lucur care îl făceam era să mă uit lung şi să spun că nu înţeleg. Asta era totul şi nimic mai mult. Sau câteodată când mă enervam scriam şi plângeam. Era uimitor să văd cum degetele alunecă pe stilou, cum lacrimile se amestecă cu cerneala aia albastră şi cum mintea trăncănea acolo şi printre lacrimi şi acea ceaţă ce se formează când plângi apetios vedeam cîte un cuvânt două şi eram şi mai uimită de ceea ce scriam pentru că eu nici nu eram atentă la mâna mea. Credeam că nu poţi face ceva automat. Şi totuşi mâna mea scria automat. Şi când încetam să mai plâng încercam să citesc ceea ce mâna înşiruise pe hârtie şi era devastator de logic. Atunci îmi dădeam seama că de multe ori când mă spălam dimineaţa pe faţă sau îmi periam dinţii, sau mă jucam cu părul meu o făceam mecanic şi aşa părul îmi era aranjat, dinţii curaţi şi faţa luminoasă. Dar cu cât treceau anii şi activităţiile mele erau din ce în ce mai mecanice, se perdea lumina din mine, se irosea şi cum nu era înlocuită nu mai rămânea nimic. Până când mi-am dat seama că orice robinet la un moment dat nu va mai funcţiona. Fie că rugineşte, fie că seacă. La mine seca şi la ultima picătură mi-am dat seama că nu mai e. Mirată am crezut că toţi mi-au greşit că nimeni nu e sufiecient de cald şi blând cu mine. Problema era că luasem tot şi nu mai pusesem nimic în loc. Ca într-o pădure. Iei brazi pentru pomul de Crăciun şi dacă nu pui puieţi în loc peste câţiva ani nu mai ai ce tăia şi aduce în casă. Aşa şi cu lumina. Când o aveam făceam totul mecanic şi ieşea bine, funcţionabil, când s-a dus lumina am început să ţip că nimeni nu m-a ajutat, că toţi au fost răi cu mine. Problema era că eu nu trăiam.
Acuma mi-am dat seama şi lucrez, lucrez, lucrez ca să obţin ceva ce cândva aveam degeaba şi în cantităţi industriale. Sămânţa există şi asta e de bine, există şi frunze rupte, uscate, galbene căzute pe asfalt şi asta e de bine. Totul e de bine, pentru că e calculat pentru că e măsurat, pentru că a fost gândit dinainte de a mă naşte, de a mă primi Universul în casa lui. Pentru că dacă există un bine acuma, cândva a existat şi un rău, dacă cândva am avut tot şi am lăsat să se risipească, acuma mă mulţumesc cu efortul, cu transpiraţia pentru că deja am totul şi asta mă face să inspir prin toţi pori mei viaţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)