Fema

Toţi au o boală ciudată de a le condamna pe femei. trebuie să existe un motiv bine întemeiat pentru a le condamna pe femei. ele ajung să se condamne chiar între ele. atât de mare e boala asta. de ce?
Nu condamni un lucru decât atunci când te temi de el. te temi că femeile te pot încă fascina, ele te mai pot atrage. după ei femeia oricum nu e egală bărbatului.
Respectă ceea ce este feminin, este oricum mai elevat decât ceea ce este masculin. acceptă aceasta! Gândirea bărbatului a încercat să reprime ceea ce este feminin din cauza faptului că bărbatul este agresiv, violent şi distructiv.
Latura feminină este receptivă, ea se predă. Ea ştie cum să renunţe şi să se adapteze chiar şi atitudinii masculine.


Cu atâtea speranţe, cu mâinile pe burtică. Dacă vezi întrega lume atât de tristă şi de nefericită, atunci acest lucru se datorează faptului că mamele nu sunt conştiente de faptul că sunt gravide şi că au o responsabilitate imensă: ele vor duce la crearea unei noi fiinţe. Acum nu se mai pune problema să nu se enerveze, să nu ţipe, să nu fie mâioase şi nici geloase. Ele ar trebui să asculte muzică, să iasă în natură şi să îi admire frumuseţea.
între viaţă şi lumină, între lumi. organele sexuale ale bărbatului atârnă în exterior, iar cele ale femeii sunt în interior, aceasta este siguranţă. Scoate-ţi buzunarul în exterior; acum este masculin. Pune-l la loc şi va deveni feminin. Poţi numi acest lucru o diferenţă? Acelaşi buzunar? Din cauza acestei mici diferenţe, ştiinţa a descoperit o modalitate prin care bărbatul poate deveni femeia. Dacă ar fi exista o diferenţă fundamentală, atunci acest lucru nu ar mai fi fost posibil. Cu ajutorul chirurgiei plastice poţi să-ţi întorci buzunarul, atâta tot.
putere, mai multă putere, mai multă respiraţie, mai puţină inimă. Ţine minte poţi face dragoste cu o femeie fără să o iubeşti, dar aceasta este doar sexualitate, animalism, prostituţie. poţi să faci dragoste cu o femei fără ca ideea de sex să apară, iar în acest caz dragostea este comunicare pură între două energii, împărtăşire, dans, sărbătoare.
aruncat în viaţă! curajul este puterea să rişti cunoscutul pentru necunoscut, lucrurile familiale pentru cele nefamiliare, lucrurile confortabile pentru cele incomode pentru a lua calea unei destinaţii necunoscute. Nu se ştie niciodată dacă cineva va reuşi sau nu. Este un joc de noroc, dar numai jucătorii ştiu ce este viaţa.
copil neînţeles. ei îl supun, el se revoltă vioi. Aparţii trecutului. Zilele tale s-au sfârşit. părinţii nu pot concepe viitorul, iar copiii nu vor trăi în trecut, deci nu îi obosi cu scripturi învechite. Ei au scripturile şi sfinţii lor. de ce să-i oboseşti cu trecutul? ei au viitorul în faţă. nu îi distrage!
are atâtea pe cap. se gândeşte la atâtea. se aruncă în viaţă. îşi face avânt şi sare... este numai o chestiune de reamintire că tu poţi să te trezeşti. nu ai nevoie de nimic altceva, nici un alt efort nu este necesar, nici o metodă, tehnică sau cale. Dacă să îţi reaminteşti că "aceasta este visul meu". Să-ţi reaminteşti că "am decis să visez, şi chiar când voi decide să nu mai visez, mă voi trezi". dacă trăieşti în suferinţă atunci trebuie să ştii că tu ai creat-o. Nimeni altcineva nu poate să te scoată din acea stare dacă tu nu te hotărăşti să nu-i mai dai naştere. Iadul tău este creaţia ta. Şi tot ceea ce eşti este propria creaţie. Te poţi trezi într-o singură clipă.
a luat foc. e îndrăgostită şi nu doar atâta. lumea e la picioarele ei şi ea ştie asta. o da! Ştie! Înveselirea este mai bună decât veselia, pentru că veselia înseamnă că ceva s-a terminat, este complet, pui punct. Înveselirea este ceva în curs de desfăşurare, este asemenea unui râu, nu ştie să se oprească, nu are finalitate. iar viaţa este mai mult o înveselire decât o bucurie, pentru că în clipa când bucuria se termină tu vei cădea deja în partea opusă. vei fi trist şi disperat, vei începe să doreşti să te bucuri din nou. Vei începe să-ţi aminteşti momentele de bucurie, nostalgia şi deznădejdia pe care nu le mai regăseşti.
vălul fericirii. o căsătorie, un legământ, o poveste. Căsătoria este o adevărată învăţătură. Ea este o oportunitatede a învăţa ceva, cum ar fi: că a depinde de cineva nu este dragoste, ci conflict, furie, răbufniri, ură, gelozie, posedare şi dominare. Atunci când nu mai ai nevoie de celălalt , dispare şi sentimentul de subordonare. odată ce nu mai ai nevoie de celălalt, începi să împarţi bucuria.
pe buze, în ochi, pe sub urechi, doar iubire.
a divorţat de el, a divorţat de lume, a divorţat de tot şi totuşi de nimic. e liberă!
figură tristă şi îngrijorată. oare ce va fi?
înainte de furtună e linişte, trupul se dezlănţuie în ultima petrecere. una fără norme sociale, fără restricţii, fără măşti. nimic altceva decât naturală, goală, piedestal viu.
a ales să se sinucidă, pur şi simplu îşi dorea prea mult să ajungă acasă. crede, vroia acasă şi nimic mai mult!
ai spune că e chiar vie, chiar respiră deşi pereţii de sticlă ai coşciugului îi acoperă trupul.
femeia care pleacă în lumină...