Treceam prin Bucureşti liniştită. Şi un grup de oameni care nu sunt de acord cu prezenţa mea au început să mă evalueze, contorizeze, caracterizeze, critice, aprecieze. I-am ascultat în tăcere, până când i-am întrebat:
- Dacă aţi terminat lăsaţi-mă să-mi văd de drum. Plec în lumină. Şi dacă totuşi mai aveţi ceva pe suflet, mă întorc tot pe aici, aşa că puteţi să terminaţi ce aveţi de spus.
- Dar noi te-am insultat. N-ai de gând să răspunzi? au ripostat acei oameni.
- Eu nu reacţionez niciodată, nu mă puteţi forţa să fac ceva. Ce faceţi voi e treaba voastră, eu nu sunt o sclavă. Sunt liberă. Acţionez din centrul meu, nu de la periferie, iar huiduielile voastre îmi pot atinge doar periferia, nu centrul. Centrul îmi este de neatins!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu