Azi, în tramvai un copil mi-a sărit în braţe acalamând:
"- Mami, mamiiiii meu!"
Fetiţa avea vreo 5 sau poate 6 anişori şi era cu bunica ei, care se pregătea să o pocnească, dar privirea mea ia retezat avântul.
Când am ajuns la staţia destinaţiei mele m-am uitat în ochii copilei şi:
"- Îmi pare rău, dar nu sunt mămica ta!" şi am coborât.
Ochii fetei mă absorbeau prin fereastra tramvaiului şi a ZÂMBIT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu