Biletele la control, vă rog! Mintea ne e controlată...

Controlul mediului înconjurător devine standardizarea mediului înconjurător: în locul controlului impus de Partid, vedem presiunea selecţiei asupra produselor culturale (ziarele, reclamele, etc.), care tinde să le împingă să devină cu timpul tot mai asemănătoare. Faptul că multe dintre mijloacele de comunicare în masă sunt tot mai globalizate, tot mai controlate, în cele din urmă, de o oligarhie de moguli care au multe în comun, nu face decât să accelereze acest proces.
Nevoia de a vinde face ca oamenii din presă să urmeze cu încăpăţânare mode şi dorinţa oamenilor de a avea "info uşor de digerat", ştiri care să se rezume la un simplu enunţ, sau la câteva fraze, conduce către o cerere de simplificare care poate semăna alarmant de mult cu pretenţia ideologiilor de "puritate".
Pedofilii, ca să luă o temă ca exemplu, sunt întotdeauna răi şi victimele lor întotdeauna inocente. Rareori găseşti un tabloid care să ia în serios ideea că pedofilii, asemenea oamenilor "normali", sunt influenţaţi de propriul trecut şi mediul înconjurător.
Şi cum rămâne cu Lolita, copilul provocator imaginat de Nabokov? În teorie, ea nu există nicăieri, dar în practică, aceşti copii roiesc pe străzi şi în paginile revistelor de modă.
Putem să evităm starea de fidelitate, putem să refuzăm să răspundem la fel, micşorăm efectele autorităţii şi ale felului plăcut în care se prezintă cei care vor să vândă ceva, să decidem să nu cumpărăm un produs numai pentru că toată lumea îl are, sau pentru că acel produs care se găseşte pe piaţă este într-o cantitate care a fost limitată în mod artificial, pentru a stimula cererea.

Psihopatia

Puţină compasiune i-ar fi caştigat inima, dar acest dispreţ brutal pentru durerea sa a subminat toată constrângerea de până atunci.
Kathleen Taylor spune că: "Spălarea creierului este o vrajă malefică şi înfricoşărătoare, care transformă cetăţenii liberi în zombi."
Nu consideram că ne sunt spălate creierile, atunci când auzim cântecul unei păsări sau simtim mirosul de pâine proaspătă, sau chiar atunci când scrâşnetul roţilor unei maşini a trecut pe lângă noi.
Spălarea creierului e făcută prin manipularea mediului fizic sau social al victimei. Desigur cu toţi schimbăm mediul în care trăim sau doar ne place să credem asta?
Acest proces se face de către o persoană care urmăreşte să aibă controlul asupra lumii în care trăieşte victima sa şi îş începe "lucrarea" printr-o victimizare a unei minţi, apoi două, trei şi ajunge la întreaga lume.
Atât oamenii psihopaţi cât şi guvernele totalitare au un punct comun. Acesta fiind: desconsiderarea ucigătoare faţă de victimele sale.
Nu v-aţi întrebat niciodată de ce avem acuma atâta infomaţie şi de ce nu ştim ce să alegem din gama largă ce ne este pusă la dispoziţie? Şi totusi că poate cineva vrea să ajungă la creierul nostru, poate că se întâmplă ceva mai mult decât o aparentă evoluţie a omenirii.

Visuieşte-mă!

 Aseară am visat că o vrăjitoare a evadat din lumea lui Harry Poter. Şi era aşa de rea că m-a împins din patul meu cu atâta ură, încât nu m-am putut abţine să nu îi spun cât de urâtă e. Ea mi-a incantat un farmec. Spunea că am picioare prea domoale şi că prea mă cred regină. A cutezat să mă acuze şi de furt calificat. Susţinea că părul meu a furat soarele şi ochii ascund Marea Adriatică. Mă ţinea cu ghearele de mâini şi picioare şi zbiera la mine ca să nu mai fac feţe şi fiţe că mă dă afară din cameră. Mă invadase, îmi acaparase spaţiul, îmi furase somnul şi insinua cum că eu nu sunt un personaj de poveste.
M-am trezit târziu când noaptea era pe sfârşite şi am fugit afară. Cu stelele deasupra capului am văzut luna care se topea, iar frumosul soare răsărea pentru a-mi lumina asfaltul. Deodată îl zăresc pe vânzătorul de flori. Din braţele lui îmi fac cu ochiul narcisele, brânduşele, crizantemele, nuferii, trandafirii. Dintr-un magazin se aude o ceartă între doi papagali. Un băieţel îi şopteşte ceva unei fetiţe. Nişte copii se joacă cu pufuleţi. O bătrână se plimbă la braţ cu un bătrânel.
Mă apuc să joc şotron, dar mici picături de ploaie se agaţă de mine. Vor şi ele. Le las şi mă fac nevăzută printre blocuri şi maşini.

Crăciun iluzoric

Într-un timp îndepărtat, parcă într-o lume ireală, pe o stradă virtuală plină de lumini şi cristale trec grăbiţi trei marţieni intergalactici în haine aurii. Ei îndrăznesc să împartă fluturaşi, să facă campanii publicitare şi să afirme în faţa tuturor că undeva s-a născut un omuleţ - minune. Campania celor trei marţieni reuşeşte să prindă contur şi să aibă un grandios succes. Până şi concurenţa rămâne intimidată, în frunte cu Robo - Irodu.
Multă voie bună şi fulgi de zăpadă. Copiii marţieni îşi îndreaptă aripile spre cer înălţând cântări codate şi încifrate care nu fac altceva decât să vestească naşterea Omuleţului - Minune. Mâine e Crăciunul şi copiii ştiu asta.
Moşul acesta venit din depărtări umblă pe la toţi în Noaptea de Crăciun şi împarte cadouri de diverse mărimi. Peste tot e mare veselie. Fulgii mari de zăpadă desenează steluţe pe strada intergalactică. Gerul iernatic pişcă nasurile roşiatice ale copiilor ce încep să alerge spre apartamentele lor călduroase. În scurt timp strada devine pustie…
Doar un om plin de bube, jeg şi haine rupte stă lângă vitrina unui supermarket. Priveşte risipa de beteală, jocurile de lumini, steluţele şi păpuşile colorate păzite de un falnic brad. Chipul i se luminează pentru că mintea sa fuge departe, departe în urmă cu 60 de ani când era un copil.
Atunci era altceva. Locuia într-o casă de poveste. Mama îi dădea bomboane şi ciocolată, tata îl mângâia pe creştet, iar bunica îi spunea o mulţime de poveşti. Simţea mirosul de brad şi cozonac proaspăt. Pentru el Noaptea de Crăciun însemna iubire.

Treceau zilele una câte una şi uite-l acuma singur în Noaptea de dinainte de Crăciun, pe o stradă pustie şi luminată artificial. În suflet e numai întuneric. Astăzi există prea multă iubire prefăcută, răni, goluri şi sânge sălbatic ce circulă prin trupurile intergalactice. Ar vrea să moară dar încă nu ia fost acceptată cererea depusă în urmă cu cinci ani. Lacrimile îi ard obrajii. E noaptea de Crăciun şi nu se îndură nimeni de un moşneag. Cu o voce răguşită se aude în ecouri: Poate că mâine cererea îmi va fi citită şi aprobată.
Şi poate că şi moartea nu e decât o iluzie.