Aseară am visat că o vrăjitoare a evadat din lumea lui Harry Poter. Şi era aşa de rea că m-a împins din patul meu cu atâta ură, încât nu m-am putut abţine să nu îi spun cât de urâtă e. Ea mi-a incantat un farmec. Spunea că am picioare prea domoale şi că prea mă cred regină. A cutezat să mă acuze şi de furt calificat. Susţinea că părul meu a furat soarele şi ochii ascund Marea Adriatică. Mă ţinea cu ghearele de mâini şi picioare şi zbiera la mine ca să nu mai fac feţe şi fiţe că mă dă afară din cameră. Mă invadase, îmi acaparase spaţiul, îmi furase somnul şi insinua cum că eu nu sunt un personaj de poveste.
M-am trezit târziu când noaptea era pe sfârşite şi am fugit afară. Cu stelele deasupra capului am văzut luna care se topea, iar frumosul soare răsărea pentru a-mi lumina asfaltul. Deodată îl zăresc pe vânzătorul de flori. Din braţele lui îmi fac cu ochiul narcisele, brânduşele, crizantemele, nuferii, trandafirii. Dintr-un magazin se aude o ceartă între doi papagali. Un băieţel îi şopteşte ceva unei fetiţe. Nişte copii se joacă cu pufuleţi. O bătrână se plimbă la braţ cu un bătrânel.
Mă apuc să joc şotron, dar mici picături de ploaie se agaţă de mine. Vor şi ele. Le las şi mă fac nevăzută printre blocuri şi maşini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu