Chiar nu as vrea sa va plictisesc! Insa cine are nevoie sa serveasca:
ETICA SI DEONTOLOGIE
Curs Nr. 4
Problemele etice ale modernitatii
In ceea ce priveste etica sistematica Kant a fost dominanta dupa cel de-al doilea razboi mondial (fie ca a fost interpretat, fie ca a fost negat). Conceptul de datorie este valoarea suprema dupa conceptia kantiana: " datoria este o vitute rationala" preciza acesta. Etica este privita ca o reflectie sistematica. Fiecare individ are o misiune de a da sens acestui concept de datorie. Imperativul categoric sau imperativ duce la o maxima morala.
Imperativul Categoric, unde necesitatea neconditionata si absoluta dicteaza un anumit comportament necrontolat. Este nenegociabil si nu poate fi incradat in functie de scopus. Are functie de norma a umanitatii din noi (judecata apriori). Actioneaza potrivit acelei maxime care este prelucrata ca forma sau lege universala. Prin acest lucru se intelege faptul ca tot ce facem noi poate deveni norma pentru ceialalti (lege universala). "Actioneaza in asa fel incat sa actionezi umanitatea atat in persoana ta cat si-n persoana altuia, intotdeauna in acelasi timp ca scop si nu intotdeauna ca mijloc". (imperativ categoric). Consecinta imperativului categoric se refera la faptul ca orice om poate deveni legislator universal. Imperativul categoric kantian are doua principii de baza: 1. al Autonomiei si al Vointei (controlarea sentimentelor) si 2. al Libertatii prin cauzalitate (nimic nu poate fi valabil daca omul nu are libertate).
Kant a fost contestat de utilitaristi spunea Nietzsche. I. Kant a facilitat un demers analitic in etica sistematica. Utilitarismul este cunoscut prin doua personalitati importante: J. Bentham si John-Stuard Mill. Utilitarismul este cea mai articulata si cunoscuta reactie antikant. Acest concept trebuie cautat intr-o veche traditie: binele ca util. Ceva ce ne satisface ca reactie imediata. Hedonisti o reiau ca o varianta sub forma endonismului, la fel ca si iluministii in sec. XVIII.
In 1979 - Introducerea in principiile eticii Bentham. Scriitorul se bazeaza pe o morala practica, fixata pe simturi si experiente. De la acest tip de morala provine termenul de deontologie. Cautarea fericirii trebuie sa fie scopul suprem al vietii. Ideea de fericire este privita ca utilitate dar si ca placere imediata. Binele aduce fericirea, iar raul suferinta. Placerea individuala se confunda cu fericirea individuala. Este un scop in sine. Spre deosebire de hedonistii antici fericirea individuala trebuie asumata si transferata la nivelul intregii comunitati (principiul utilitatii). Asigurarea unei fericiri mai mari unui numar cat mai mare de oameni. (judecata actiunilor publice)- principiul utilitarismului.
Utilitarsimul are mai mult o latura practica. J.S.Mill- succesorul intelectual al lui Bentham rafineaza princ. utilitatii (liberalist).
In 1961 Orice actiune umana este justa in raport cu capacitatea activa de a promova fericirea, care nu intereseaza ca si cantitate ci ca intensitate. Diferenta intre placere consta in felul cum sunt traite. Placerile trebuie sa fie demne, accesibile cat mai multor indivizi. Placerile confera intelectual (abstract) si pot avea o valoare mai maredecat cele senzuale. Mill sustine ca cea mai mare buna evidenta a dezirabilitatii fericirea este cand are loc un acord asupra a ceea ce constitue fericirea. Teoria justitiei districtive (Aristotel) cea mai buna forma de justitie se refera la distribuitivitatea proprietatii.
J. Rowls- figura politica de exceptie a sec. XX, socialist american, urmas al filosofului J. Dewey, fondatorul pragmatismului american. Acesta este cel mai mare teoritician a teoriei distributive. teoria poate fi: conservatoare si liberala.
Interventia statului in economie duce la blocaje. "Pe termen lung ajungem cu totii sa murim". Exista bunuri si servicii care nu se pot distribui just din motive etice.
Modelul lui Rowls propune doua principii ale justitiei. Inegalitatiile sociale sio economice sunt rezonabile daca aduc beneficii mari. Ceea ce este permis tuturor imi este permis si mie. Rowls a fost cel mai criticat in anii '70, avand si discipoli Dworc. F.von hoyek l-a criticat.
Postemodernismul (combinatie intre Nietzche si Kant) - Dezabetrile etice in sec. XX au fost regasite in mai multe registre anglosaxone, moralismul francez al sec. XVIII. Gandirea societatii ca problema morala. Nietzche a fost antitotalitar pe de o parte. Postmodernismul este o miscare anticapitalista care pune acccentul pe emancipare.