Biletele la control, vă rog! Mintea ne e controlată...

Controlul mediului înconjurător devine standardizarea mediului înconjurător: în locul controlului impus de Partid, vedem presiunea selecţiei asupra produselor culturale (ziarele, reclamele, etc.), care tinde să le împingă să devină cu timpul tot mai asemănătoare. Faptul că multe dintre mijloacele de comunicare în masă sunt tot mai globalizate, tot mai controlate, în cele din urmă, de o oligarhie de moguli care au multe în comun, nu face decât să accelereze acest proces.
Nevoia de a vinde face ca oamenii din presă să urmeze cu încăpăţânare mode şi dorinţa oamenilor de a avea "info uşor de digerat", ştiri care să se rezume la un simplu enunţ, sau la câteva fraze, conduce către o cerere de simplificare care poate semăna alarmant de mult cu pretenţia ideologiilor de "puritate".
Pedofilii, ca să luă o temă ca exemplu, sunt întotdeauna răi şi victimele lor întotdeauna inocente. Rareori găseşti un tabloid care să ia în serios ideea că pedofilii, asemenea oamenilor "normali", sunt influenţaţi de propriul trecut şi mediul înconjurător.
Şi cum rămâne cu Lolita, copilul provocator imaginat de Nabokov? În teorie, ea nu există nicăieri, dar în practică, aceşti copii roiesc pe străzi şi în paginile revistelor de modă.
Putem să evităm starea de fidelitate, putem să refuzăm să răspundem la fel, micşorăm efectele autorităţii şi ale felului plăcut în care se prezintă cei care vor să vândă ceva, să decidem să nu cumpărăm un produs numai pentru că toată lumea îl are, sau pentru că acel produs care se găseşte pe piaţă este într-o cantitate care a fost limitată în mod artificial, pentru a stimula cererea.

Psihopatia

Puţină compasiune i-ar fi caştigat inima, dar acest dispreţ brutal pentru durerea sa a subminat toată constrângerea de până atunci.
Kathleen Taylor spune că: "Spălarea creierului este o vrajă malefică şi înfricoşărătoare, care transformă cetăţenii liberi în zombi."
Nu consideram că ne sunt spălate creierile, atunci când auzim cântecul unei păsări sau simtim mirosul de pâine proaspătă, sau chiar atunci când scrâşnetul roţilor unei maşini a trecut pe lângă noi.
Spălarea creierului e făcută prin manipularea mediului fizic sau social al victimei. Desigur cu toţi schimbăm mediul în care trăim sau doar ne place să credem asta?
Acest proces se face de către o persoană care urmăreşte să aibă controlul asupra lumii în care trăieşte victima sa şi îş începe "lucrarea" printr-o victimizare a unei minţi, apoi două, trei şi ajunge la întreaga lume.
Atât oamenii psihopaţi cât şi guvernele totalitare au un punct comun. Acesta fiind: desconsiderarea ucigătoare faţă de victimele sale.
Nu v-aţi întrebat niciodată de ce avem acuma atâta infomaţie şi de ce nu ştim ce să alegem din gama largă ce ne este pusă la dispoziţie? Şi totusi că poate cineva vrea să ajungă la creierul nostru, poate că se întâmplă ceva mai mult decât o aparentă evoluţie a omenirii.

Visuieşte-mă!

 Aseară am visat că o vrăjitoare a evadat din lumea lui Harry Poter. Şi era aşa de rea că m-a împins din patul meu cu atâta ură, încât nu m-am putut abţine să nu îi spun cât de urâtă e. Ea mi-a incantat un farmec. Spunea că am picioare prea domoale şi că prea mă cred regină. A cutezat să mă acuze şi de furt calificat. Susţinea că părul meu a furat soarele şi ochii ascund Marea Adriatică. Mă ţinea cu ghearele de mâini şi picioare şi zbiera la mine ca să nu mai fac feţe şi fiţe că mă dă afară din cameră. Mă invadase, îmi acaparase spaţiul, îmi furase somnul şi insinua cum că eu nu sunt un personaj de poveste.
M-am trezit târziu când noaptea era pe sfârşite şi am fugit afară. Cu stelele deasupra capului am văzut luna care se topea, iar frumosul soare răsărea pentru a-mi lumina asfaltul. Deodată îl zăresc pe vânzătorul de flori. Din braţele lui îmi fac cu ochiul narcisele, brânduşele, crizantemele, nuferii, trandafirii. Dintr-un magazin se aude o ceartă între doi papagali. Un băieţel îi şopteşte ceva unei fetiţe. Nişte copii se joacă cu pufuleţi. O bătrână se plimbă la braţ cu un bătrânel.
Mă apuc să joc şotron, dar mici picături de ploaie se agaţă de mine. Vor şi ele. Le las şi mă fac nevăzută printre blocuri şi maşini.

Crăciun iluzoric

Într-un timp îndepărtat, parcă într-o lume ireală, pe o stradă virtuală plină de lumini şi cristale trec grăbiţi trei marţieni intergalactici în haine aurii. Ei îndrăznesc să împartă fluturaşi, să facă campanii publicitare şi să afirme în faţa tuturor că undeva s-a născut un omuleţ - minune. Campania celor trei marţieni reuşeşte să prindă contur şi să aibă un grandios succes. Până şi concurenţa rămâne intimidată, în frunte cu Robo - Irodu.
Multă voie bună şi fulgi de zăpadă. Copiii marţieni îşi îndreaptă aripile spre cer înălţând cântări codate şi încifrate care nu fac altceva decât să vestească naşterea Omuleţului - Minune. Mâine e Crăciunul şi copiii ştiu asta.
Moşul acesta venit din depărtări umblă pe la toţi în Noaptea de Crăciun şi împarte cadouri de diverse mărimi. Peste tot e mare veselie. Fulgii mari de zăpadă desenează steluţe pe strada intergalactică. Gerul iernatic pişcă nasurile roşiatice ale copiilor ce încep să alerge spre apartamentele lor călduroase. În scurt timp strada devine pustie…
Doar un om plin de bube, jeg şi haine rupte stă lângă vitrina unui supermarket. Priveşte risipa de beteală, jocurile de lumini, steluţele şi păpuşile colorate păzite de un falnic brad. Chipul i se luminează pentru că mintea sa fuge departe, departe în urmă cu 60 de ani când era un copil.
Atunci era altceva. Locuia într-o casă de poveste. Mama îi dădea bomboane şi ciocolată, tata îl mângâia pe creştet, iar bunica îi spunea o mulţime de poveşti. Simţea mirosul de brad şi cozonac proaspăt. Pentru el Noaptea de Crăciun însemna iubire.

Treceau zilele una câte una şi uite-l acuma singur în Noaptea de dinainte de Crăciun, pe o stradă pustie şi luminată artificial. În suflet e numai întuneric. Astăzi există prea multă iubire prefăcută, răni, goluri şi sânge sălbatic ce circulă prin trupurile intergalactice. Ar vrea să moară dar încă nu ia fost acceptată cererea depusă în urmă cu cinci ani. Lacrimile îi ard obrajii. E noaptea de Crăciun şi nu se îndură nimeni de un moşneag. Cu o voce răguşită se aude în ecouri: Poate că mâine cererea îmi va fi citită şi aprobată.
Şi poate că şi moartea nu e decât o iluzie.

OMU cu ATE

Ştii că:
"Cel care vrea pe alţii să conducă, mai întâi ar trebui să-şi fie sieşi stăpân."
Semnează Philip Massinger în Sclavul

Trezirea

 "O greutate întunecată în aer.
Mă sufoc.
Inima bate şi şovăie.
Sângele s-a îngroşat.
Ceva groaznic e aproape. Ceva rău
Care pune o răceală pe piele.
Îmi vlăguieşte tot corpul
Pentru că ştiu
Nu mă pot opune nicicum, sau să scap.
Bunul simţ, raţiunea pură
Nu au aer.
Încerc să mă trezesc
În coşmarul privighiului, nu mă pot trezi.
Încă merg în el, dormind."  
                                                                             Semnează Eschil, Orestia în Agamemnon

Tic

 "O plasă cu ochiuri aurii se înfăşoară pe inimile oamenilor, mai iute decât ţânţarul în pânze de păianjen."

semnează William Shakespeare în "Neguţătorul din Veneţia"

Misiunea

 "Ne uităm în sus şi sperăm că stelele privesc în jos, ne rugăm să mai existe stele pe care să le urmăm, stele care să se mişte în raiuri şi să se lase pradă destinului nostru, dar totul nu e nimic mai mult decât vanitatea noastră.
Privim la galaxie şi ne îndrăgostim, dar Universului îi pasă mai puţin de noi, decât ne pasă nouă de el, şi stelele îşi văd de drumul lor, oricât de mult şi-ar dori să facă altfel."

semnează Rusdie în Ultimul suspin al maurului.

Provocarea

Cei care activează în domeniul sănătăţii mintale ne vorbesc despre ceea ce încercăm să ignorăm: înfricoşărătoarea fragilitate a acelui cocteil de idei pa care îl numim "eu". Forţa temerilor pe care o evocă explică de ce acuzaţia de spălare a creierului a fost combătută cu atâta înverşunare pe acest teren.
Michel Foulcault, din perioada 1960-1970 întreba: "E oare de mirare că închisorile seamănă cu fabricile, şcolile, cazarmele, spitalele, care toate, la rândul lor seamănă cu închisorile?"
Kathleen Taylor, răspunde: "Nici pe departe!"
Eu, spun: Tu ce zici?

Fericirea

"Iată! Îţi arăt Ultimul Om.
- Ce e iubirea? Ce este creaţia? Ce este dorinţa? Ce este o stea? a întrebat Ultimul Om şi a clipit!
Apoi pământul se va face mic şi pe el va ţopăi Ultimul Om, care face ca toate lucrurile să fie mici.
Rasa lui nu poate fi exterminată, asemenea insectelor din pământ.
Ultimul Om trăieşte cel mai mult.

- Am descoperit fericicirea!, spune Ultimul Om, şi ei clipesc.
(...) Boala şi neîncrederea sunt pentru ei păcate (...).
Puţină otravă din când în când: pentru că dă vise plăcute.
Şi multă otravă la sfârşit pentru o moarte uşoară.

Ei încă mai muncesc, pentru că munca e un fel de a-şi petrece timpul.
Dar ei iau aminte, dacă această plăcere le dăunează (...).
Am descoperit fericirea, repetă Ultimul Om şi ei clipesc din nou."
semnează Nietysche în "Aşa grăit-a Zarathustra"

Şobolanul îţi mânâncă faţa

"Cei care l-au interogat au fost uluiţi şi îngroziţi nu numai de ceea ce spunea (...), dar şi de felul lipsit de naturaleţe în care o spunea. Vorbele sale păreau să fi fost ştanţate pe un disc care trebuia pus de la cap la coadă, fără modificări sau opriri. Părea să fie victima unui impuls nefiresc, straniu, de a recita un şir de gânduri, fără început şi sfârşit, chiar şi atunci când era în mod repetat caraghios. De exemplu, vorbea despre faptul că nu a fost bruscat chiar şi după ce cineva i-a spus că fusese văzut cu cătuşe. Nu mai era capabil să acţioneze după liberul său arbitru, sau să se adapteze la o situaţie pentru care nu primise instrucţiuni şi simţea nevoia să continuie, ca şi cum ar fi fost mânat numai de instincte. Aceasta era disciplina de partid extinsă asupra minţii; avea un element de transă. Mi-a dat fiori." (Hunter, Spălarea creierului)
Mulţi politicieni, şi nu numai ar dori să fim cu toţi nişte chinezării. Astfel ne pot introduce pe bandă rulandă ideei, impozite şi asurbităţi în creiere. Haideţi să le facem cunoştinţă cu săpunul poate aşa vor avea mâinile fără microbi când se vor atinge de creierile noastre.

Semnează OMU cu AŢE

Din culisele stiintei: Principiul Puterii

 
TU poti alege cum vrei sa fii :
1. Slab - Ingrijorat - Imobilizat irational si inert;
2. Puternic folosindu-te de:
   a. puterea coercitiva - teama - control reactiv temporar;
   b. puterea utilitara - cinste - influentare reactiva functionala;
   c. puterea bazata pe principii - onoare - influentare proactiva sustinuta.

INSTRUCTIUNI: Fundul Moldovei nu e „Fabrica de Caramele”… … …

Ma pregatesc pentru viata de jurnalist. Si ce fac in acest sens? Hai ca imi placi :)) :)) :)). Daca iti doresti sa afli un secret, atunci ramai cu ochii pe aceasta ciorna si citeste-o:

Ma plimbam disperata prin Fundul Moldovei cautand un subiect de reportaj. Eram obosita si imi era ciuda ca nu imi venise nici o idee. Deodata aud un scheunat. Observ, ca la cativa metri de mine un pusti de vreo sase anisori ciomagea un catel. M-am oprit din mers. Furioasa l-am tras de maneca si l-am intrebat:
Reporteru: - Ce naiba faci, ma? O fi catelul animal, dar si el are viata. Ce vrei sa il omori?
Baiatul, plin de bube si zdrenturos s-a uitat fastacit la mine cu niste ochi mari, albastri si mi-a raspuns, ridicand putin nasucul mic si murdar:
Baiatu: - Asa stiu eu sa ma joc cu potaia!
Reporteru: - Aha. Si cine te-a invatat astfel?
Baiatu (se stramba, scoate limba, plescaie din gura, scuipa stangaci): - Tatal meu, satana.
Reporteru (uimita, inghit in sec): - Dar mama ta cine e, copilule?
Baiatu: - Mama mea … e aripa satanei.
Reporteru (exasperata, incerc sa il inteleg): - Tu nu ai frati , surori cu care sa te joci?
Baiatu: - Am si toti sunt diavoli adevarati.
Reporteru: - Suflete, dar tu de unde vii?
Baiatu: - Iaca din iad vin, madam!
Reporteru: - Micutule, unde locuiesti? Vreau sa iti cunosc familia!
Baiatu: - Vino cu mine!
L-am urmat pe micut, cu toate ca eram ingrozita de cele ce aflasem. Ochii baiatului imi dadeau insa incredere. Dupa 60 de minute de mers alert, am ajuns la periferia comunei Fundul Moldovei. In fata mea statea o cocioaba. In aceea „casa” tipete, pocnituri si urlete. M-am dat doi pasi in spate si m-am impiedicat de acel copil care ma privea trufas.
Baiatu: - Hai inauntru!
Reporteru (mut): - ……………….
Imi fac curaj. Il tin strans pe baiat de mana si inaintez. Nu ne-a vazut nimeni. Stau cu baiatu in pragul acelei darapanaturi si ascultam:
O voce de barbat: - Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei, iar astia (aratand o gloata de copii desculti si murdari) sunt dracii pe care i-ai facut.
O voce de femeie: - Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, mai barbate prost! (dupa un timp femeia epuizata striga) Vai de mine, casa asta este un iad.

P.S. In acest moment cocioaba nu mai exista. Cursul acelei familie a luat o alta intorsatura. Iar eu tot fara reportaj am ramas.

Cine a spus ca tu imi apartii?

Eu sunt doar un vis si visez ca va fi altfel, cand voi fi in locul EI. Gandesc asta si totusi cand privesc zi de zi rasaritul nu vad decat apusul. Doua lovituri puternice, urmate de o bufnitura. Doi ochi albastri spionau de dupa perdea. Vroiau doar sa stie ce se va intampla. Se pitise acolo si simtea cum un lant a fost rupt, cum o mangaiere a fost scapata si cum un sarut a fost furat. Doua lumini crude se zbateau in intuneric. Trei trupuri stateau lipite. Se simtea ca pe sub pielea catifelata se zbat fiori de amagire. Luminile dublate de cei doi s-au dus departe catre cinci zari. Picioare, maini, urechi si ochi doua cate doua pana la sase. Numai nasul ramase singurel. Cineva indrazneste sa ameninte luminile si atunci o buza fierbinte striveste o alta. O inima sare din piept si o ia usurel la pas. Trupurile raman pustii si inimile danseaza. Sapte clipe de tacere. Opt minute de melancolie. Lacrimi noua si imbartisari zece. Trupurile cad sfasiate, inimile epuizate si ochii clipesc rar …
P.S. Acuma cei doi ochi albastri care spionau au devenit femeie, iar de dupa o alta perdea alti doi ochi, la fel de albastri, spioneaza si isi doresc sa devina candva femeia ideala!

Intersectia Cursistilor

Chiar nu as vrea sa va plictisesc! Insa cine are nevoie sa serveasca:

ETICA SI DEONTOLOGIE

Curs Nr. 4

Problemele etice ale modernitatii

In ceea ce priveste etica sistematica Kant a fost dominanta dupa cel de-al doilea razboi mondial (fie ca a fost interpretat, fie ca a fost negat). Conceptul de datorie este valoarea suprema dupa conceptia kantiana: " datoria este o vitute rationala" preciza acesta. Etica este privita ca o reflectie sistematica. Fiecare individ are o misiune de a da sens acestui concept de datorie. Imperativul categoric sau imperativ duce la o maxima morala.

Imperativul Categoric, unde necesitatea neconditionata si absoluta dicteaza un anumit comportament necrontolat. Este nenegociabil si nu poate fi incradat in functie de scopus. Are functie de norma a umanitatii din noi (judecata apriori). Actioneaza potrivit acelei maxime care este prelucrata ca forma sau lege universala. Prin acest lucru se intelege faptul ca tot ce facem noi poate deveni norma pentru ceialalti (lege universala). "Actioneaza in asa fel incat sa actionezi umanitatea atat in persoana ta cat si-n persoana altuia, intotdeauna in acelasi timp ca scop si nu intotdeauna ca mijloc". (imperativ categoric). Consecinta imperativului categoric se refera la faptul ca orice om poate deveni legislator universal. Imperativul categoric kantian are doua principii de baza: 1. al Autonomiei si al Vointei (controlarea sentimentelor) si 2. al Libertatii prin cauzalitate (nimic nu poate fi valabil daca omul nu are libertate).

Kant a fost contestat de utilitaristi spunea Nietzsche. I. Kant a facilitat un demers analitic in etica sistematica. Utilitarismul este cunoscut prin doua personalitati importante: J. Bentham si John-Stuard Mill. Utilitarismul este cea mai articulata si cunoscuta reactie antikant. Acest concept trebuie cautat intr-o veche traditie: binele ca util. Ceva ce ne satisface ca reactie imediata. Hedonisti o reiau ca o varianta sub forma endonismului, la fel ca si iluministii in sec. XVIII.

In 1979 - Introducerea in principiile eticii Bentham. Scriitorul se bazeaza pe o morala practica, fixata pe simturi si experiente. De la acest tip de morala provine termenul de deontologie. Cautarea fericirii trebuie sa fie scopul suprem al vietii. Ideea de fericire este privita ca utilitate dar si ca placere imediata. Binele aduce fericirea, iar raul suferinta. Placerea individuala se confunda cu fericirea individuala. Este un scop in sine. Spre deosebire de hedonistii antici fericirea individuala trebuie asumata si transferata la nivelul intregii comunitati (principiul utilitatii). Asigurarea unei fericiri mai mari unui numar cat mai mare de oameni. (judecata actiunilor publice)- principiul utilitarismului.

Utilitarsimul are mai mult o latura practica. J.S.Mill- succesorul intelectual al lui Bentham rafineaza princ. utilitatii (liberalist).

In 1961 Orice actiune umana este justa in raport cu capacitatea activa de a promova fericirea, care nu intereseaza ca si cantitate ci ca intensitate. Diferenta intre placere consta in felul cum sunt traite. Placerile trebuie sa fie demne, accesibile cat mai multor indivizi. Placerile confera intelectual (abstract) si pot avea o valoare mai maredecat cele senzuale. Mill sustine ca cea mai mare buna evidenta a dezirabilitatii fericirea este cand are loc un acord asupra a ceea ce constitue fericirea. Teoria justitiei districtive (Aristotel) cea mai buna forma de justitie se refera la distribuitivitatea proprietatii.

J. Rowls- figura politica de exceptie a sec. XX, socialist american, urmas al filosofului J. Dewey, fondatorul pragmatismului american. Acesta este cel mai mare teoritician a teoriei distributive. teoria poate fi: conservatoare si liberala.

Interventia statului in economie duce la blocaje. "Pe termen lung ajungem cu totii sa murim". Exista bunuri si servicii care nu se pot distribui just din motive etice.

Modelul lui Rowls propune doua principii ale justitiei. Inegalitatiile sociale sio economice sunt rezonabile daca aduc beneficii mari. Ceea ce este permis tuturor imi este permis si mie. Rowls a fost cel mai criticat in anii '70, avand si discipoli Dworc. F.von hoyek l-a criticat.

Postemodernismul (combinatie intre Nietzche si Kant) - Dezabetrile etice in sec. XX au fost regasite in mai multe registre anglosaxone, moralismul francez al sec. XVIII. Gandirea societatii ca problema morala. Nietzche a fost antitotalitar pe de o parte. Postmodernismul este o miscare anticapitalista care pune acccentul pe emancipare.

Pana unde se intinde visul si unde incepe realitatea?

Joi, 06.06.2066

Ora 10:00 am

"Bucura-te ca traiesti! Bucura-te ca poţi simţi mirosul unei flori, ca auzi zborul unei pasari! Bucura-te de tot ce e-n jurul tau. Nu uita totul este posibil şi nu te lasa influentat de prieteni, rude, surori, fraţi sau taţi…
Nu te lasa influentat de nimeni chiar daca simti ca pierzi pamantul de sub picioare, lacrimile nu te ajuta fiule.
FII TARE, pentru ca doar tu te poti ajuta. Mama si tata te iubesc, dar cel mai tare te iubesti chiar Tu. Tu si cu Tine, restul e tacere."

P.S. Numarul de cont 66 666! Ti-am trimis 600 $$, stii tu pentru mancare si cheltuieli.

Ora 12:00 pm

Are 19 ani. E baiat mare. Are de cresut 3 frati si 3 surori. Mama e bolnava, sta mereu in pat prinsa de frisoane. Tata e in America, trimite o data pe luna 600 de dolari. Baiatul stie ca trebuie sa reziste, sa-si ajute fratii si surorile ca sa le faca un viitor.

Merge la facultate dimineata, isi ia fratii de la gradinita si isi duce in fiecare zi surorile la scoala. Seara face mancare pentru mama sa, iar noaptea lucreaza la un club. Strange bani. Isi doreste atat de mult un calculator.

Ora 00:00 am
A reusit sa isi cumpere calculatorul. Fratii, surorile si mama lui au adormit. Seara aceasta la servici nu merge pentru ca vrea sa ii scrie tatalui sau primul email din viata sa ...., dar nu-i raspunde nimeni.

Vineri, 07.06.2066
Ora 1:00 pm
"Draga mama,

numai eu sunt vinovat, pentru ceea ce s-a intamplat... Am promis ca nu voi mai plange dupa tata, dar totusi aseara, cand tu dormeai ochii nu au mai rezista si m-au tradat. De ce oare m-am schimbat asa de mult in 24 de ore? Oare gandurile mele au fost bantuite mama? Mie atat de frica, pentru ca nu sunt asa de puternic precum as vrea eu sa fiu. Pe mine mama, de ce tata nu ma iubeste? De ce esti rece mama? Eu nu mai vreau sa fiu puternic, nu mai vreau sa ma feresc de mine insumi. Daca tata nu ma iubeste, atunci imi voi taia unu cate unu degetele, ca sa nu-i mai pot scrie. offf lacrimile alea nu mai vroiau sa inceteze... "

Duminica, 06.06. 2006

Ora 1:00 pm

Tata deschide calculatorul. Mama e prin bucatarie. Un baiat doarme linistit in patutul sau.

Gonind toata noaptea

E noapte, intuneric si eu am cosmaruri. Vreau sa ma trezesc, dar nu reusesc. Ma sprijin intr-un cot, dar acelasi insucces. Rasuflu de 3 ori, O ridic de jos si O rasfoiesc... Imi cad ochii peste EXODUS, 20 din VECHIUL TESTAMENT. Ca un copil silabisesc "Cele 10 porunci". La inceput vocea imi e frivola, apoi se ingroasa din ce in ce mai tare, pana ajunge un tipat:

"Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte si a zis :

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul Tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2. Sa nu iti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos de cat pamantul. Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiurea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam al celor ce Ma urasc si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

3. Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului Tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.

4. Adu-ti aminte de ziua de odihna ca sa o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau, dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului Tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul tau care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea s-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu preacurvesti.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau."

Nu mai pot citi, o pasare se izbeste de fereastra mea. Tresar! Raman cu impresia ca cineva imi golise gandurile. Usor imi revin si privesc acele pagini invechite, scorojite si mostenite de la buni mei: un NOU TESTAMENT, insemnat Evanghelia dupa Matei, 5-7.

"Cand a vazut IIsus noroadele, S-a suit pe munte si dupa ce a sezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a inceput sa vorbeasca si sa-i invete astfel:

1. Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia Cerurilor!

2 Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!

3. Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!

4. Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati.

5. Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila.

6. Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!

7. Ferice de cei impaciutori, caci ei vor fi chemati fii ai Lui Dumnezeu!

8. Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia Cerurilor!

9. Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocara, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!

10. Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii, care au fost inainte de voi."

Clipesc, tresar, vreau sa ma trezesc.

Deadline vineri, seminar cu conf.dr. Florea Ioncioaia.

Invat “pasareasca” cu zece fete. Cu bata din lac in put

 Tu cat de Zeni esti???

Da ma simt ca un as, dar hai pa!
Zum zum, zum,
Yum , yum, yum,
together forever freedom………

Intotdeauna am crezut ca “toghedar” se scrie iaca asa, dar nuuuuu exista reguli si ca sa fii "together" cu cineva trebuie sa fii "freeeee" eeeeeeeeeeeeeeee :)) ai vrea tu :)) e regula se spune "free". Si uite ca asa invat in "together" un pic de "free english". OOOOOOOOOOOOOOO...No so fast! Pe asta l-am nimerit, dar parca as avea vreo sansa, pardon "change". Intr-o secret life crazy, poate I Know limba english! You intelegi ca eu nu "specuiesc" englezeste, dar pricepi tu ca eu imi pierd controlul si profit de "toghedarul" asta, ca sa ma scot si eu cu ceva "free" de pe Internet. Doar se stie ca suntem o noua "generation". Suntem asa cum suntem, insa pe mine ma parasit umbra si acuma ma urmareste permanent "Englisul" asta. "Run", ascunde-te de poti!
Chiunuita de together forever freedom o dau intr-o pasiune pentru "English". Simt ca imi curge prin sange, dar pana mea nu vrea sa se adapteze, conform ADN-ului meu.
Dic toni dic tony , yum zum zu za, ta to ooo oho sau mai bine spus ho ma ce te apuca?---------------------------- six (6) tampenii spuse intr-o moldoveneasca englezenizata :) )

Un exercitiu...zambind - scriind despre lucruri tragice!

Dupa o zi plina de seminarii si cursuri si plictis total alergam spre home ca aveam ghiozdanul gol. Aproape de casuta zaresc o tipa, ai vrea tu hot :)) era zgribulita de frig si pleostita de la atata tratament facial cu noroi. Ma striga, ma intreaba:

- Sa va dau o brandusica? domnisorica.

Si uite asa mi-am amintit de profa de la "Text Jurnalistic", care-si incepe cursul/ seminarul cu "ce ati mai scris, ce ati mai citit?". Bon m-am apucat si eu de ceva Ton. Sa vedeti ce mi-a iesit...

Lumea din jurul ei s-a sfarsit, cand a observat ca nu mai era asa cum era candva!

Totul a inceput intr-o vara cand a dat la facultate. Ema fata de la tara, fara prea multe maniere si fite de ultima ora a reusit sa-si implineasca un vis. Ia bucurat si pe parintii ei, de fapt cine stie daca acestia erau fericiti sau nu. Nici unul nu lucra, iar facultatea cerea multi bani si multe lucruri, pe care parintii nu si le chiar permiteau. Singurul sprijin pe care il avea Ema erau fratii ei, plecati departe, departe, departe ca sa se ajute pe ei in primul rand, dar nu puteau sa-si uite surioara.
Vara a trecut repede si a venit toamna, cand fostii elevi se adunau pe la diverse facultati, pentru a-si urma cursul vietii. In majoritatea oraselor forfota mare, mijloace de transport pline de parinti grijulii si copii entuaziasmati de noiile locuri, iar bagajele inundau atmosfera.
Ema a ajuns si ea in orasul parca predestinat. Impreuna cu tatal sau si cu gramada de pachete a urcat 4 etaje, tocmai pana-n apartamentul in care urma sa locuiasca 1 an. S-a despartit de tatal sau, cu ochii in lacrimi spre sfarsitul acelei zile.

Copil fericit, vesel si prietenos s-a acomodat rapid la noul mod de viata. A descoperit locuri ce ia bucurat ochii, s-a imprietenit cu mai toti colegii, iar profesorii nu aveau cum sa-i uite chipul si raspunsurile, care nu erau de cele mai multe ori prea istete, dar erau spuse din inima. Primul an de facultate a mers cum nu se poate de bine. A reusit sa ii scuteasca pe parinti de unele cheltuieli, a reusit sa readuca la viata o batrana, care uitase de mult ca nu este de ajuns doar sa respiri zi de zi, ci trebuie sa mai si simti ca plamani iti sunt plini de aer. Ajuta pe oricine, oricand si-n orice problema, nu facea rau nimanui si nu auzeai nici un cuvant urat spus de Ema, pana cand s-a intamplat marea cu sarea.

Nu a mai zambit, a ramas indiferenta la suferinta celor din jur, ajuta in sila si nu mai vorbea cu nimeni. De ce ??? (intrebarea nemuritoare). Si-a facut un prieten online! Cu un nickname, o parola si un sign up Ema l-a descoperit pe Geo, intr-o seara, pe un site de initiere yoka. Cei doi au inventat chiar si un cod de identificare : "Duminica, ingerii coboara pe pamant!"
Totul a decurs OK, pana cand Geo s-a indragostit de altcineva si a renuntat s-o mai acceseze pe Ema. Fiinta putenica, plina de caracter si mister, nu s-a lasat niciodata invinsa, dar in ziua cand Geo a parasit-o, ea s-a prabusit. Atuncea a inceput sa stea singura, sa umble singura, sa nu mai aiba incredere in nimeni.

Intr-o zi a venit de la facultate, a plans mult in aceea seara si cu toate ca erau inca vreo 6.6. de persoane in casa Emei, nimeni nu ia observat buzele vinetii, si ochii negri de la rimel scurs din cauza lacrimilor violente. A intrat in camera, a izbit un scaun, si-a suflat nasul de cateva ori in hartie igienica si s-a asezat in fata calculatorului. A deschis un document nou in Word si a scris :
«Sunt singura! Astazi fug din tren, ma arunc in neant, unde pot suferi la infinit. Nu va deranjati sa ma plangeti, stiu ca nu am insemnat nimic pentru voi. Aruncati-ma intr-o groapa, aruncati pamant peste mine si uitati-ma. Nu spuneti vorbe frumoase despre mine, nu incercati sa va schimbati, nu incercati sa faceti nimic, pentru ca eu nu am cerut nimic, de aia am si plecat fortat din acest tren.
Parinti sa nu plangeti, pe Ema nu ati pierdut-o ea este mereu cu voi, numai ca a plecat intr-o scurta vacanta.

Geo, tu nu vei citi aceasta scrisoare, dar esti singurul meu prieten cu adevarat. "Ingerii, coboara duminica pe pamant…" in rest pleaca... si oare chiar Iadul a reusit sa mai castige inca un suflet ? »
Si dupa ce a terminat scrisoarea s-a stins lumina, aerul a inghetat….............................................si telenovela s-a incheiat!

pentru ca va iubesc!

 Nu crezi ca viata e mult prea scurta ca sa nu incerci un 5 X 66666 in compania Elenei!?