luni, 24 noiembrie 2008

Trezirea

 "O greutate întunecată în aer.
Mă sufoc.
Inima bate şi şovăie.
Sângele s-a îngroşat.
Ceva groaznic e aproape. Ceva rău
Care pune o răceală pe piele.
Îmi vlăguieşte tot corpul
Pentru că ştiu
Nu mă pot opune nicicum, sau să scap.
Bunul simţ, raţiunea pură
Nu au aer.
Încerc să mă trezesc
În coşmarul privighiului, nu mă pot trezi.
Încă merg în el, dormind."  
                                                                             Semnează Eschil, Orestia în Agamemnon

Niciun comentariu: