Ma plimbam disperata prin Fundul Moldovei cautand un subiect de reportaj. Eram obosita si imi era ciuda ca nu imi venise nici o idee. Deodata aud un scheunat. Observ, ca la cativa metri de mine un pusti de vreo sase anisori ciomagea un catel. M-am oprit din mers. Furioasa l-am tras de maneca si l-am intrebat:
Reporteru: - Ce naiba faci, ma? O fi catelul animal, dar si el are viata. Ce vrei sa il omori?
Baiatul, plin de bube si zdrenturos s-a uitat fastacit la mine cu niste ochi mari, albastri si mi-a raspuns, ridicand putin nasucul mic si murdar:
Baiatu: - Asa stiu eu sa ma joc cu potaia!
Reporteru: - Aha. Si cine te-a invatat astfel?
Baiatu (se stramba, scoate limba, plescaie din gura, scuipa stangaci): - Tatal meu, satana.
Reporteru (uimita, inghit in sec): - Dar mama ta cine e, copilule?
Baiatu: - Mama mea … e aripa satanei.
Reporteru (exasperata, incerc sa il inteleg): - Tu nu ai frati , surori cu care sa te joci?
Baiatu: - Am si toti sunt diavoli adevarati.
Reporteru: - Suflete, dar tu de unde vii?
Baiatu: - Iaca din iad vin, madam!
Reporteru: - Micutule, unde locuiesti? Vreau sa iti cunosc familia!
Baiatu: - Vino cu mine!
L-am urmat pe micut, cu toate ca eram ingrozita de cele ce aflasem. Ochii baiatului imi dadeau insa incredere. Dupa 60 de minute de mers alert, am ajuns la periferia comunei Fundul Moldovei. In fata mea statea o cocioaba. In aceea „casa” tipete, pocnituri si urlete. M-am dat doi pasi in spate si m-am impiedicat de acel copil care ma privea trufas.
Baiatu: - Hai inauntru!
Reporteru (mut): - ……………….
Imi fac curaj. Il tin strans pe baiat de mana si inaintez. Nu ne-a vazut nimeni. Stau cu baiatu in pragul acelei darapanaturi si ascultam:
O voce de barbat: - Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei, iar astia (aratand o gloata de copii desculti si murdari) sunt dracii pe care i-ai facut.
O voce de femeie: - Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, mai barbate prost! (dupa un timp femeia epuizata striga) Vai de mine, casa asta este un iad.
Reporteru: - Ce naiba faci, ma? O fi catelul animal, dar si el are viata. Ce vrei sa il omori?
Baiatul, plin de bube si zdrenturos s-a uitat fastacit la mine cu niste ochi mari, albastri si mi-a raspuns, ridicand putin nasucul mic si murdar:
Baiatu: - Asa stiu eu sa ma joc cu potaia!
Reporteru: - Aha. Si cine te-a invatat astfel?
Baiatu (se stramba, scoate limba, plescaie din gura, scuipa stangaci): - Tatal meu, satana.
Reporteru (uimita, inghit in sec): - Dar mama ta cine e, copilule?
Baiatu: - Mama mea … e aripa satanei.
Reporteru (exasperata, incerc sa il inteleg): - Tu nu ai frati , surori cu care sa te joci?
Baiatu: - Am si toti sunt diavoli adevarati.
Reporteru: - Suflete, dar tu de unde vii?
Baiatu: - Iaca din iad vin, madam!
Reporteru: - Micutule, unde locuiesti? Vreau sa iti cunosc familia!
Baiatu: - Vino cu mine!
L-am urmat pe micut, cu toate ca eram ingrozita de cele ce aflasem. Ochii baiatului imi dadeau insa incredere. Dupa 60 de minute de mers alert, am ajuns la periferia comunei Fundul Moldovei. In fata mea statea o cocioaba. In aceea „casa” tipete, pocnituri si urlete. M-am dat doi pasi in spate si m-am impiedicat de acel copil care ma privea trufas.
Baiatu: - Hai inauntru!
Reporteru (mut): - ……………….
Imi fac curaj. Il tin strans pe baiat de mana si inaintez. Nu ne-a vazut nimeni. Stau cu baiatu in pragul acelei darapanaturi si ascultam:
O voce de barbat: - Sa nu te mai vad in ochii mei, nemernico! Tu esti aripa satanei, iar astia (aratand o gloata de copii desculti si murdari) sunt dracii pe care i-ai facut.
O voce de femeie: - Eu sunt aripa satanei, dar tu esti satana in carne si oase, mai barbate prost! (dupa un timp femeia epuizata striga) Vai de mine, casa asta este un iad.
P.S. In acest moment cocioaba nu mai exista. Cursul acelei familie a luat o alta intorsatura. Iar eu tot fara reportaj am ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu