Un exercitiu...zambind - scriind despre lucruri tragice!

Dupa o zi plina de seminarii si cursuri si plictis total alergam spre home ca aveam ghiozdanul gol. Aproape de casuta zaresc o tipa, ai vrea tu hot :)) era zgribulita de frig si pleostita de la atata tratament facial cu noroi. Ma striga, ma intreaba:

- Sa va dau o brandusica? domnisorica.

Si uite asa mi-am amintit de profa de la "Text Jurnalistic", care-si incepe cursul/ seminarul cu "ce ati mai scris, ce ati mai citit?". Bon m-am apucat si eu de ceva Ton. Sa vedeti ce mi-a iesit...

Lumea din jurul ei s-a sfarsit, cand a observat ca nu mai era asa cum era candva!

Totul a inceput intr-o vara cand a dat la facultate. Ema fata de la tara, fara prea multe maniere si fite de ultima ora a reusit sa-si implineasca un vis. Ia bucurat si pe parintii ei, de fapt cine stie daca acestia erau fericiti sau nu. Nici unul nu lucra, iar facultatea cerea multi bani si multe lucruri, pe care parintii nu si le chiar permiteau. Singurul sprijin pe care il avea Ema erau fratii ei, plecati departe, departe, departe ca sa se ajute pe ei in primul rand, dar nu puteau sa-si uite surioara.
Vara a trecut repede si a venit toamna, cand fostii elevi se adunau pe la diverse facultati, pentru a-si urma cursul vietii. In majoritatea oraselor forfota mare, mijloace de transport pline de parinti grijulii si copii entuaziasmati de noiile locuri, iar bagajele inundau atmosfera.
Ema a ajuns si ea in orasul parca predestinat. Impreuna cu tatal sau si cu gramada de pachete a urcat 4 etaje, tocmai pana-n apartamentul in care urma sa locuiasca 1 an. S-a despartit de tatal sau, cu ochii in lacrimi spre sfarsitul acelei zile.

Copil fericit, vesel si prietenos s-a acomodat rapid la noul mod de viata. A descoperit locuri ce ia bucurat ochii, s-a imprietenit cu mai toti colegii, iar profesorii nu aveau cum sa-i uite chipul si raspunsurile, care nu erau de cele mai multe ori prea istete, dar erau spuse din inima. Primul an de facultate a mers cum nu se poate de bine. A reusit sa ii scuteasca pe parinti de unele cheltuieli, a reusit sa readuca la viata o batrana, care uitase de mult ca nu este de ajuns doar sa respiri zi de zi, ci trebuie sa mai si simti ca plamani iti sunt plini de aer. Ajuta pe oricine, oricand si-n orice problema, nu facea rau nimanui si nu auzeai nici un cuvant urat spus de Ema, pana cand s-a intamplat marea cu sarea.

Nu a mai zambit, a ramas indiferenta la suferinta celor din jur, ajuta in sila si nu mai vorbea cu nimeni. De ce ??? (intrebarea nemuritoare). Si-a facut un prieten online! Cu un nickname, o parola si un sign up Ema l-a descoperit pe Geo, intr-o seara, pe un site de initiere yoka. Cei doi au inventat chiar si un cod de identificare : "Duminica, ingerii coboara pe pamant!"
Totul a decurs OK, pana cand Geo s-a indragostit de altcineva si a renuntat s-o mai acceseze pe Ema. Fiinta putenica, plina de caracter si mister, nu s-a lasat niciodata invinsa, dar in ziua cand Geo a parasit-o, ea s-a prabusit. Atuncea a inceput sa stea singura, sa umble singura, sa nu mai aiba incredere in nimeni.

Intr-o zi a venit de la facultate, a plans mult in aceea seara si cu toate ca erau inca vreo 6.6. de persoane in casa Emei, nimeni nu ia observat buzele vinetii, si ochii negri de la rimel scurs din cauza lacrimilor violente. A intrat in camera, a izbit un scaun, si-a suflat nasul de cateva ori in hartie igienica si s-a asezat in fata calculatorului. A deschis un document nou in Word si a scris :
«Sunt singura! Astazi fug din tren, ma arunc in neant, unde pot suferi la infinit. Nu va deranjati sa ma plangeti, stiu ca nu am insemnat nimic pentru voi. Aruncati-ma intr-o groapa, aruncati pamant peste mine si uitati-ma. Nu spuneti vorbe frumoase despre mine, nu incercati sa va schimbati, nu incercati sa faceti nimic, pentru ca eu nu am cerut nimic, de aia am si plecat fortat din acest tren.
Parinti sa nu plangeti, pe Ema nu ati pierdut-o ea este mereu cu voi, numai ca a plecat intr-o scurta vacanta.

Geo, tu nu vei citi aceasta scrisoare, dar esti singurul meu prieten cu adevarat. "Ingerii, coboara duminica pe pamant…" in rest pleaca... si oare chiar Iadul a reusit sa mai castige inca un suflet ? »
Si dupa ce a terminat scrisoarea s-a stins lumina, aerul a inghetat….............................................si telenovela s-a incheiat!