vineri, 19 decembrie 2008

Crăciun iluzoric

Într-un timp îndepărtat, parcă într-o lume ireală, pe o stradă virtuală plină de lumini şi cristale trec grăbiţi trei marţieni intergalactici în haine aurii. Ei îndrăznesc să împartă fluturaşi, să facă campanii publicitare şi să afirme în faţa tuturor că undeva s-a născut un omuleţ - minune. Campania celor trei marţieni reuşeşte să prindă contur şi să aibă un grandios succes. Până şi concurenţa rămâne intimidată, în frunte cu Robo - Irodu.
Multă voie bună şi fulgi de zăpadă. Copiii marţieni îşi îndreaptă aripile spre cer înălţând cântări codate şi încifrate care nu fac altceva decât să vestească naşterea Omuleţului - Minune. Mâine e Crăciunul şi copiii ştiu asta.
Moşul acesta venit din depărtări umblă pe la toţi în Noaptea de Crăciun şi împarte cadouri de diverse mărimi. Peste tot e mare veselie. Fulgii mari de zăpadă desenează steluţe pe strada intergalactică. Gerul iernatic pişcă nasurile roşiatice ale copiilor ce încep să alerge spre apartamentele lor călduroase. În scurt timp strada devine pustie…
Doar un om plin de bube, jeg şi haine rupte stă lângă vitrina unui supermarket. Priveşte risipa de beteală, jocurile de lumini, steluţele şi păpuşile colorate păzite de un falnic brad. Chipul i se luminează pentru că mintea sa fuge departe, departe în urmă cu 60 de ani când era un copil.
Atunci era altceva. Locuia într-o casă de poveste. Mama îi dădea bomboane şi ciocolată, tata îl mângâia pe creştet, iar bunica îi spunea o mulţime de poveşti. Simţea mirosul de brad şi cozonac proaspăt. Pentru el Noaptea de Crăciun însemna iubire.

Treceau zilele una câte una şi uite-l acuma singur în Noaptea de dinainte de Crăciun, pe o stradă pustie şi luminată artificial. În suflet e numai întuneric. Astăzi există prea multă iubire prefăcută, răni, goluri şi sânge sălbatic ce circulă prin trupurile intergalactice. Ar vrea să moară dar încă nu ia fost acceptată cererea depusă în urmă cu cinci ani. Lacrimile îi ard obrajii. E noaptea de Crăciun şi nu se îndură nimeni de un moşneag. Cu o voce răguşită se aude în ecouri: Poate că mâine cererea îmi va fi citită şi aprobată.
Şi poate că şi moartea nu e decât o iluzie.

Niciun comentariu: