Zâmbesc, de fapt râd cu toate simţurile mele. Doamne cât de minunat este să te eliberezi şi să mergi mai departe. Cuvintele lui nu mă mai afectează. Uau!
Ce minune să nu fii sclavul cuvintelor. Uite că e supus şi nu mă supune pe mine. De sus şi până jos, de jos şi până sus. E posibil! De la un punct nu mai doreşti nimic pentru tine şi vrei să faci numai pentru alţii/altul, dar nu e drept să-i faci dependenţi de tine. Hai că nimic nu e permanent, deşi există ceva măreţ, ce ar putea fi numit beatitudine, dar e mult mai mult decât asta.
Cuvintele sunt cel mai josnic mod de exprimare a ceea ce simţim, pentru că îţi pun motoraşele gândirii în funcţiune şi cauţi motive, scopuri, ţeluri. Lasă-le să se ducă. Oooooo e ceva de simţit. Doar simţi!
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu