vreme întunecată şi blândă. pe colina care se înclină până jos în vale, în pragul "cabanei mele din vie" sunt pajură în zbor sau vulturul pleşuv sau bufniţa bătrână... sunt!
Contemplu satul, casele lui, puişorii temători... Sprijint de marginea cerului, visez... că mă cufund în mine însumi pentru a ajunge să iubesc tot şi pe toţi, fără calcule, fără motive, fără măsură. Acum chiar în această clipă sap în mine fântânile bucuriei!
sursa: ANUL ZEN, henri brunel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu