Chirilă: - Da di ci tu trăieşti? Ştii ci eşti?
Caciuluba: - Sunt ci reflectă oglinda din pridvor.
Chirilă: - Caciulubiţa mea, tu nu eşti la ci ti holbezi în oglindă. Priveşte în tine. Şi lasă-ţi chipul să te ducă unde vrei.....
Caciuluba: - Băi, tu hvrei să ti apuci di loteria poeţilor?
Chirilă: - Am terminat cu munca. Gîndul meu, inima mea, viaţa mea îţi aparţin IUBIRE. Inima mea răspîndită în celule te adoră. Ştii astăzi de dimineaţă am cules din grădină
cîţiva trandafiri şi mi-a fost teamă că mă vei vedea.
Caciuluba: - Dar mi-ai dăruit toată grădina, di ci ai mai rupe florile?
Chirilă: - Şi totuşi ci e de făcut iubire dacă mă uit în oglindă şi nu mă mai recunosc?
................................................................................................................................................
Cînd sunt liniştită ca o oglindă atunci ochii îmi reflectă sufletul ş-în inimă înfloreşte frumuseţea trandafirului. Mai întîi trandafirul m-a tentat cu nesfîrşite mîngîieri, iar la sfîrşit m-a înţepat cu ghimpii săi. Am oprit gălăgia unui ţipet de durere şi am simţit căldura înţepăturii. În tăcere ca atunci cînd ating cuvînt de rugă. Şi DA, toţi murim pînă la urmă. Sunt o urmă fără urmă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu