Absenţa motivată zilnic

Mă trezesc într-o dimineaţă şi nu-mi amintesc cum mă cheamă. Sunt o urmă fără urmă.

Dimineaţa  telefonul meu e obosit. Nu mai sună.

M-am născut plînsă printre zambete murdare.

Mă spăl pe mîini, dar uit faţa. Mereu o uit.

Trişez un aparat de radio. Ce se pregăteşte să m-anunţe [Fabrica de casete păstrează o rezervă]:

Eşti un stîrv înregistrat ca fiinţă.

Damă de pică şi genţi, genţi multe pe drumuri. Tot degeaba.

Întîlnesc măturătorii

Ăia adevăraţi care mătură chiştoace, dar o fac cu atîta importanţă.

Mă înghesui, că doar oamenii ăia coboară la metrou.

Stupid

Un transport gol.

Şi iată

Lecţia de linişte, căci statuia s-a obişnuit cu frigul.

Promovez 

selectiv act de cinci!

Şi-ncă doi ani

apoi

pauză

Cît să gonesc vîntul din huţănă.