Inventia e sa nu stii ce inventez. Dramatic, afirmativ, ironic, dar nu vreau sa stii tu ce inventez eu. E un aparat sofisticat si tu habarn nu ai. Si nici nu o sa stii de el daca insisti cu intrebarile. Ti-am spus nu, nu iti zic. Si stii de ce? Pentru ca nu meriti, nu mai meriti nimic de la mine. Asta pentru ca te-ai folosit de mine. Ai crezut ca terapia prin scris e ceva mai mult decat niste cuvinte aruncate de mana ta pe o foaie de hartie. Ei bine afla ca nu e este asa. Ai presupus gresit si acuma eu inventez ceva si tu doar incerci sa it dai seama ce. Uite, daca vrei intr-o noapte, cand dormi, o sa iti soptesc o data, doar o singura data. Si, stii ma plictisesti. Arunci priviri insistente acolo unde nu ar trebui. In definitiv, m-am saturat de tine. Si s-a ma cert asa cu tine nu imi convine, pentru ca eu inteligenta si tu prostu, sau eu proasta si tu inteligentul, nici nu mai stiu cum venea. Da, rade ca ma incurc, dar si tu te incurci mereu cu fete ce rad de tine si apoi gasesti motiv ca nu sunt potrivite pentru tine, ca ba are nu stiu ce, ba nu are destul nerv, ba mai stiu eu ce. Azi, el, idiotul m-a intrebat ceva si am mintit, am mintit pentru tine. Dar nu conteaza ca insirui vorbe, ca oricum, acuma privesti la ecranul ala si dai din degete, te joci si tot asa crezi ca fac si eu cu aceste vorbe. Ce conteaza?! Mi-e indiferent. Ai auzit? Imi esti indiferent, nu vreau sa mai aud de tine. Da probabil sunt stupide mesajele mele pe acest canal perturbat de sentimente.
Stii am aflat ca sentimentele sunt infipte in inima, pe cand gandurile tale negre sunt curgatoare, CA norii negriciosi ce cauta cearta si apoi pornesc o ploaie fulger in luna lui mai. Stii, de ce m-am nascut in mai si nu in alta luna a anului? Nu, normal ca nu stii, e un fapt prea idiot ca sa iti dai seama, ca luna mai e luna cu cele mai multe flori inflorite. Atunci, soarele inspira parfumul lor si ele transpira lumina. Uf, de ce te-oi mai fi iubind eu pe tine. Da, spui tu sa tac si o faci atat de altfel, ca ma saruti si eu nu mai pot zice nimic ca tresar. uF. Daca as putea te-as elibera, dar tii pumnii atat de inchisi, te zugrumi. Ei, asculta-ma: nu vreau sa mori fara sa simti fiorul vietii, nu vreau sa gandesti intr-una fara sa mai si simti.
Logica vietii e ca totul e cam ilogic si viata e un paradox, este acel ceva intre lumina si intuneric, intre bine si rau. Incearca sa fii acel ceva ce jubileaza cu moartea si viata. Incerci? Recent mi-am dat seama ca nimic nu e permanent, totul trece, chiar si cel mai puternic sentiment. O simt. Trece. Si vine altceva si tot asa. Hai. Hai aici, dar vezi, tu nu vrei. Esti acum in alta parte, desi fizic... Si mai vroiam sa iti zic ceva, dar bate o bufnita in geam, vrea sa o privesc. A trecut ceva, timpul asta, e doar prezent, dar lasa altceva-ul pe mai maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu