Biletele la control, vă rog! Mintea ne e controlată...

Controlul mediului înconjurător devine standardizarea mediului înconjurător: în locul controlului impus de Partid, vedem presiunea selecţiei asupra produselor culturale (ziarele, reclamele, etc.), care tinde să le împingă să devină cu timpul tot mai asemănătoare. Faptul că multe dintre mijloacele de comunicare în masă sunt tot mai globalizate, tot mai controlate, în cele din urmă, de o oligarhie de moguli care au multe în comun, nu face decât să accelereze acest proces.
Nevoia de a vinde face ca oamenii din presă să urmeze cu încăpăţânare mode şi dorinţa oamenilor de a avea "info uşor de digerat", ştiri care să se rezume la un simplu enunţ, sau la câteva fraze, conduce către o cerere de simplificare care poate semăna alarmant de mult cu pretenţia ideologiilor de "puritate".
Pedofilii, ca să luă o temă ca exemplu, sunt întotdeauna răi şi victimele lor întotdeauna inocente. Rareori găseşti un tabloid care să ia în serios ideea că pedofilii, asemenea oamenilor "normali", sunt influenţaţi de propriul trecut şi mediul înconjurător.
Şi cum rămâne cu Lolita, copilul provocator imaginat de Nabokov? În teorie, ea nu există nicăieri, dar în practică, aceşti copii roiesc pe străzi şi în paginile revistelor de modă.
Putem să evităm starea de fidelitate, putem să refuzăm să răspundem la fel, micşorăm efectele autorităţii şi ale felului plăcut în care se prezintă cei care vor să vândă ceva, să decidem să nu cumpărăm un produs numai pentru că toată lumea îl are, sau pentru că acel produs care se găseşte pe piaţă este într-o cantitate care a fost limitată în mod artificial, pentru a stimula cererea.