calator

Se spune ca in viata este bine sa-ti pastrezi dusmani aproape, sa nu-ti economistesti existenta si sa nu ripostezi la rau cu rau.
De multe ori nu am inteles lucrurile astea, pana am incetat sa mai caut intelesuri. Tot am spus trec printr-o perioada de plictiseala pronuntata. Agit ziua cu una cu alta si incerc sa fac cel putin o persoana sa zambeasca. A da si pot sa zic ca mai sunt unii, in special eu, care se supara ca le intra soarele in ochi si neindreptatesc bunatea lui.
La inceput m-am gandit ca din cauza inactivitatii am aceasta profunda plictiseala, dar se pare ca nu e chiar asa. La fel de plictisita si cand ajung sa imi ocup toate cele 12 ore din zi. Am cam incetat sa mai caut o explicatie la plictiseala mea totala, pana cand a dat un fel de "boala" peste trupul meu. Cu greu mai scoteam vorbele si sperietura a fost groaznica. Dar acuma ca e pe cale sa treaca sincer ma cuprinde din nou plictiseala.
Totusi mi-am reamintit cat de important este sa repet acest cuvant pentru ca e povestea mea de viata, ce naiba, ma mandresc cu ea. Imi ofera atata atentie, atata sprijin. nu cred ca as renunta Nici daca ar veni cineva si sa imi spuna facand cu ochiul: "Hai Elena".
Clar este un moment din viata mea. Si clar Inca mai astept aceea acasa. Aceea reintoarcere. Pana acuma doar un musafir mofturos si plictisit; si atat de tacut ca atunci cand vorbeste zici ca e un ecou ceva. nimic altceva.
Am atata bucurie, fericire, ura, iubire, egoism, tind sa cred ca am si bunatate si inca multe care nici nu le recunosc inca. Visul meu ramane in picioare, dar doar cand va vrea Doamne Doamne, desi acuma recunosc nu mai sunt atat de curajoasa. De te joci cu rabdarea mea, s-ar putea ca atunci cand vei vrea sa imi indeplinesti visul sa nu mai vreau eu si atunci tu categoric sa zici: "Toate visele se indeplinesc, dar nu cand vrei tu ci cand esti pregatit."
multumes mult, te apreciez, te accept in viata mea, dar iarta-ma nu stiu daca te iubesc!