mâine e primăvară

Afară ninge cu fulgi mari. Este ultima zi din februarie. Mânânc biscuiţi cu îngheţată şi nu sunt aici. Departe, unde? nici eu nu ştiu. Nu mai ştiu de mult ce e şi cum stă treaba. Iartă-mă mie frig, tremur, atâta frig, atâta răceală, nici o dată aşa şi tot aşa sunt.
Nu mai merge treaba, mie foarte bine. Şi mâine vine şi primăvara, cea mai tare zi din an, când primeşti flori de la te miri cine. Nerăbdare şi păsare de bucurie!

mai si citesc...

" A fost o data un strengar. Sa tot fi avut vreo 14 ani. Era inaltut si subtirel, cu parul balai. Mare isprava nu era de el: mai toata vremea ii placea grozav sa doarma ori sa manance, dupa care se apuca de tot felul de nazbatai..."



carte de copilarie Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlof

mi se dezlipeste pielea

de la atata plictiseala. Cascatul e o problema, doare respiratia, dor degetele. Revin la UN POST: ...mor de plictiseala, si de as face asta o data...
Toate la timpul lor, cand vrea El, doar El. uite ca entuziasmul a zburat de la mine, bucuria priveste prin niste ochi seci, monotonia se aseaza peste gene.
ma gandesc serios sa plec in Malaezia sau Dubai. Sa aranjez lucrurile finale cu privire la partea logica a vietii mele si sa plec. Ma duc sa vad si altceva! Intre timp m-am atasat de Angelo. Ce crezi ca naiba m-ai fac acuma?! Iubesc, iubesc in draci. Atata timp cat este el cu mine, uit de plictiseala. Cum dispare un pic, pe mine ma imbratiseaza plictiseala si ma tine atat de strans ca aproape ajung la sufocare. Si nu am pe cine sa invinovatesc, doar interiorizez.
Aseara am visat oameni, foarte multi oameni, care ma incolteau ca niste fiare si vorbeau incontinuu. Multumesc ca sarutul diminetii mi-a redat viata. Daruri peste daruri, dar vremea soseste si simt deplin plictiseala, se apropie ceva. Te iubesc, nu incerca sa ma intelegi, asta daca ai curaj sa innebunesti. Cateva clipe si s-a dus si asa ceva nu mai vine. Totul se intampla de cate o data, nimic nu se repeta. Desi de multe ori am senzatia ca tot ce fac se repeta incontinuu si nu se mai termina, ca parca in fiecare dimineata aceleasi miscari, cautari, argumente, fapte. KKt! Doar atitudinea mintii lenese, care gaseste partile asemanatoare cu ce am facut ieri si-mi ofera pe tava si astazi aceleasi asemanari, doar pentru ca e lenesa sa-mi ofere totul. Mai bine nimic leneso, aleg eu, incerc dimineata aerul, pun degetu in apa si totul, totul e diferit, e nou, e magnific. Imi place, imi placi. Stari, emotii, viata si asta spune totul. Viata e al naibii de perfecta, bai uitatule in sifonier intr-o noapte trista de nesomn. Hai revino, incearca soseaua, asfaltul, aventura ratb-ului, tipa la oameni, alinai, imbratiseazai, ofera zambete tuturor. Traieste omule, traieste elena, traiti viata!

ce ai tu

buna cititorule, stiu ca ma citesti si ma bucur ca nu ai nimic de comentat. Hi hi hi...!!!
de cateva zile ma simt invadata de berbeci. Se lipesc de mine si vin in valuri peste mine. Nu imi fac nimic, nici bine nici rau dar ma invadeaza. Plin de berbeci, taure, stai sa te iau de coarne ca incepi sa vezi rosu printre multimea de berbeci :))
probleme cu zodiile?! N-am! dar sunt sigura ca-n viata suntem invaluiti de semne, multe semne, unele nici nu le vad, altele nu le inteleg, altele ma fac sa ma gandesc la subtilitati.
Cea de acuma, invazia de berbeci pe strada Taur, numarul 9 e asa cum sa-ti marturisesc cam stranie.

o---o ceva---

M-am saturat sa tot fiu zambareata, sau singuratica, sau centralista. Ce va mai jucati voi si ranjiti de va innecati. Numai ca o schimbare de registru: acum jucaria va joaca. NU credeati! E cam prefecta jucaria asta.
Iesi dimineata afara si soarele te orbeste, ii tragi cateva injuraturi si mergi mai departe, un nenorocit intra cu masina in tine, te duci il iei de gat si ii dai cativa pumni. Fara durere sau remuscari te urci din nou in masina si pornesti spre magazin. Iti iei setul de reviste, te duci la casa si acolo dai la o parte cativa batrani pentru a nu mai sta la coada. Devii enervat de lenesia vanzatoarei, dar asta e nu ai ce face de data asta. Asa ca inghiti in sec, dupa ce esuezi in incercarea de ati aprinde ultima tigara. Arunci cumparaturile in masina si te indrepti catre servici, acolo tipi la angajati tai, dai cativa oameni afara, indiferent de experienta si avantajele pe care le ai de pe urma lor, oricum niste javre.
Iti regleji gatlejul cautandu-ti secretara, care apropo ti-a dat papuci, a demisionat de doua saptamani, dar nu-ti amintesti tu din astea. Pleci ofticat acasa. Aici nimeni si nimic. Tu si cu tine. Prea liniste. Suni in speranta ca raspunde vreo curva. Pauza, toate sunt luate sau lucreaza.
Te trantesti pe pat si te uiti la tavan. Te vezi tot pe tine, ca deh ai vrut multe oglinzi, ultimul moda. Si de acolo te uiti la tine. La inceput timid, apoi ceva mai sever, iti tragi un zambet sec, dar ceva te sperie. Asa ca te intorci pe burta. Ce dracu, asta nu sunt eu. Te dai jos din pat. Mergi in baie. Te bagi in cada si privesti in fata. Oglinda din nou. Acum te sperii. E acolo, tu esti acolo si nici nu stii ce e aia. Om o fi, sau ce o mai fi. Inchizi ochii si adormi. Culori, multe culori, undeva departe o imagine, o imbratisare calduroasa, te vezi invaluit intr-un fel de lumina. In sfarsit te simti bine. sau cel putin asa ai impresia. Mai visezi un pic apoi te simti sufocandu-te. Iesi repede din apa si indrugi printre dinti: " Eu mereu in varf, peste mine nu trece nimeni asa, fara sa ma observe. Pana la sfarsitul povestii mele."

(de cateori ori si tu tot asa... si eu tot asa.. si bang Ne-am TREZIT)

calator

Se spune ca in viata este bine sa-ti pastrezi dusmani aproape, sa nu-ti economistesti existenta si sa nu ripostezi la rau cu rau.
De multe ori nu am inteles lucrurile astea, pana am incetat sa mai caut intelesuri. Tot am spus trec printr-o perioada de plictiseala pronuntata. Agit ziua cu una cu alta si incerc sa fac cel putin o persoana sa zambeasca. A da si pot sa zic ca mai sunt unii, in special eu, care se supara ca le intra soarele in ochi si neindreptatesc bunatea lui.
La inceput m-am gandit ca din cauza inactivitatii am aceasta profunda plictiseala, dar se pare ca nu e chiar asa. La fel de plictisita si cand ajung sa imi ocup toate cele 12 ore din zi. Am cam incetat sa mai caut o explicatie la plictiseala mea totala, pana cand a dat un fel de "boala" peste trupul meu. Cu greu mai scoteam vorbele si sperietura a fost groaznica. Dar acuma ca e pe cale sa treaca sincer ma cuprinde din nou plictiseala.
Totusi mi-am reamintit cat de important este sa repet acest cuvant pentru ca e povestea mea de viata, ce naiba, ma mandresc cu ea. Imi ofera atata atentie, atata sprijin. nu cred ca as renunta Nici daca ar veni cineva si sa imi spuna facand cu ochiul: "Hai Elena".
Clar este un moment din viata mea. Si clar Inca mai astept aceea acasa. Aceea reintoarcere. Pana acuma doar un musafir mofturos si plictisit; si atat de tacut ca atunci cand vorbeste zici ca e un ecou ceva. nimic altceva.
Am atata bucurie, fericire, ura, iubire, egoism, tind sa cred ca am si bunatate si inca multe care nici nu le recunosc inca. Visul meu ramane in picioare, dar doar cand va vrea Doamne Doamne, desi acuma recunosc nu mai sunt atat de curajoasa. De te joci cu rabdarea mea, s-ar putea ca atunci cand vei vrea sa imi indeplinesti visul sa nu mai vreau eu si atunci tu categoric sa zici: "Toate visele se indeplinesc, dar nu cand vrei tu ci cand esti pregatit."
multumes mult, te apreciez, te accept in viata mea, dar iarta-ma nu stiu daca te iubesc!

imperfect ...perfect... efect

A trecut ceva vreme. Nu ma mai recunosc. Ceva se intampla, poate doar cu mine sau cu toata natura. Nu ma intereseaza ce crezi tu, nici nu o sa te intreb care crezi ca ar fi rezolutia lentilei prin care privesc eu. Toti privesc prin niste lentile mai mult sau mai putin curate si fiecare are un adevar si fiecare isi promite ca il respecta dar cum apare vreun interes imediat se compromite.
Avem sau nu forta, pe cine intereseaza. Ne creem poveste de viata si credem in importanta lor. Ne si autodistrugem pentru ca dorim atentie, multa atentie, foarte multa atentie.
Daca nimic nu este intamplator de ce se intampla tot asa cum se intampla, nu ar fi fost frumos sa nu ma pricopsesc cu amenezia asta la nastere. Asa mi-as fi stiut socoteliile. O fi Dumnezeu asta un aventurier care se avanta asa cu capul inainte fara sa stie rezultatele? De ce m-am nascut amnezica, sunt fiica Lui, ca si IIsus, numai ca el stia tot. Isi stia destinul chiar daca a vrut si El fricile Lui.
Perfect. Cine stie poate ca totusi nimic nu este intamplator si asa este. Totul este atat de perfect atata timp cat acceptam imperfectiunile.

vise, si iar vise

De la o vreme, adica de doua zile visez tot mai straniu. Nu am idee, dehh, de unde mi se trage, dar am patit-o acuma. Cateodata mai dau un searche pe google sa ma interesez de vreo interpretare a acestor vise, dar nu stiu care este relevanta.
Ma cam nelinistesc, pentru ca, altfel, cum ar fi venit tot asa s-ar si duce. Fac caz de ele ca sa ma amuz, hai stii si tu ca n-au cum sa ne afecteze visele. Doar alea marete despre cate materiale am putea aduna pe langa noi, sau trofee sau ideei fixe privind silueta, cariera, faima. Astea ne afecteaza, zau asa. Ne dau si dureri de cap si ne storc de energii.
Dar visele mele sunt simple, apar in bezna noptii, murmura cu imagini stranii si apoi se duc tot cum au venit. Desi cateodata e un colaps total in sistemul meu infogenetic :))

o lectie de viata.. ce lectie?! viata traita maxim!

..................................................................................

Uite ca eu invat de principii din carti si altii o traiesc deplin. Altii isi doresc sa fie ei nu vorbe din cartii.
Acum rad, dar altadata plangeam. Ma plangea ca nu imi mai plac zeciile de pantofii si nu stiu ce alta moda se mai reinventeaza si vine Roxi si imi spune ca "ERAM TRISTA CA NU AM PANTOFI, DAR AM INTALNIT UN OM CARE NU AVEA PICIOARE."
Imi placea plansul meu, durerea mea, povestea mea de viata si credeam ca sunt cea mai nenorocita fiinta si uite ca se poate si zambi si al naibii sa fiu daca doare.

.......................................................................................

de acum se stie: "ghioceii pot fi si negri." si sunt foarte inmiresmati.

.....................................................................................

roxana imi place cum scrii, iar la varsta ta imi dai cu flit. Ma fac mica mica, bob pe langa tine ditamai planta infloritoare. Bravo.