Mai lasa-ma , iar lasa, fara frau, /ca talpa goala , in racoarea verde /a ierburilor rasarite-n crang !... / In pacea lor, iubire, ma mai pierde !.../ In salul moale-al verii sa ma– nnod, / lumina peste mine vina rau, / iar parul sa imi freamete sub bolti / si macii ma cuprinda pan’ la brau. / Mai lasa-ma, iubire, fara frau, / sa fiu iar albul crinului de lapte / si sa ma vait ca am un dinte stramb / si frica-mi e sa dorm cu el la noapte ! / Sa ninga –apoi in lume pe-ndelete, / cum vine dragostea peste feciori, /cum ninge ochiul maicii peste mine / si azi de-atatea ori, de-atatea ori...
subsemneaza George Voica – « Copilarie ».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu