Am uitat… sa duc cartea împrumutata.
Am uitat… sa ud florile.
Am uitat… sa cumpar pastilele de tântari.
Am uitat… sa dau telefonul acela important.
Am uitat… lucruri marunte.
Cartea, daca nu am sa uit din nou, am sa o aduc.
Florile? Îsi vor reveni.
Întepatura tântarului îmi va aduce aminte sa cumpar pastilele.
Telefonul? Daca este important ma va suna el, individul.
CE SIMPLU! Am rezolvat totul. Si ce daca am uitat.
Am uitat… sa zâmbesc.
Am uitat… sa-i spun astazi sotiei ca o iubesc.
Am uitat… cine esti. Erai coleg cu mine în liceu?
Am uitat… sa te privesc în ochi când vorbeai cu mine. Scuze!
Am uitat… ca ti-am promis CD-ul.
Am uitat… sa mai stam de vorba, prietenul meu. Eram prea aglomerat.
Am uitat… lucruri importante, dar le-am rezolvat si pe astea…
Am trimis sms sotiei…
Am încercat sa-mi aduc aminte de tine din liceu… puteai sa fii oricine… dar am spus ca te cunosc.
Legat de CD, ti-am sugerat cine îl mai are si care sigur nu uita. M-am scuzat ca am atâtea de facut…
Apoi problema comunicarii, ce usor am accesat internetul si am început sa comunicam.
Am uitat… dar s-au rezolvat. Ce simplu. Am zâmbit.
Vezi tu? Asta înseamna descurcaret!
Am uitat cine mai sunt.
Am uitat sa ma rog.
Am uitat sa privesc atent în jur.
Am uitat ca am un suflet ce trebuie hranit.
Am uitat ca viata mea nu este proprietatea mea. Nu pot sa mi-o asigur.
Am uitat… ca miscarea, ratiunea, sentimentul sunt doar daruri…
Doamne, am uitat.
Te rog, iarta-mi uitarea.
Scris de Romeo Hajdatan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu