Ce bine ca nimic nu este pentru totdeauna

  In seara aceasta am incetat sa ma mai uit la televizor, pentru ca orice as vedea nu este vorba decat despre probleme cotidiene, crime, certuri si denigrarii ale femeii la scara mondiala. Continutul unui film de succes vorbeste tot despre frica oamenilor dusa la exces. Industria de reclame abuzeaza de sanatatea noastra platind bani grei, ca in fiecare dimineata cand deschidem radio-ul sa auzim " te doare...consuma vitamina X, Y, Z". Este necesar sa iti mai spun ca este o conspiratie impotriva rasei umane? Deja o avem in subconstient cu toti si parca, se imprastie cu rapiditate prin intermediul online-ului frica, groaza, tristetea si depresia.
  Niciodata parca nimic nu mai ajunge. Ti-ai cumparat o casa? Foarte bine! Acuma iti trebuie ultimul gadget proaspat lansat. Il ai? Nici o problema, cu siguranta nu ai achizitionat inca aceea excursie impresionanta care te va duce pe Luna. Si daca totusi, nu te-au prins in industria imobiliara, electronica sau poate in lumea modei, atunci cu siguranta te vor agata intr-o amnezie a emotiilor distorsionate.
  Sa iti spun "te iubesc!"? Nu! A devenit deja prea putin sa spui simplu "te iubesc". Improvizezi, daca iubesti faci un maraton, si cand iei medalia de aur, te duci la iubita si abia atunci, ii spui strigand cat de tine gura " TE ADOOOR!".  Si dintr-o data iti va fi frica sa iubesti pe cel de langa tine si vei deveni mult mai conservator. Pe zi ce trece frica se va instala in inima ta si atunci vei crede ca toti nu vor altceva decat sa iti faca rau. Si asa, la un moment dat vei intra intr-o depresie crunta de unde, ce sa vezi, te scapa industria farmaceutica.
  Incet ajungi sa te intrebi eu oare sunt liber? Oare am voie sa am si eu liber arbitru? Cand am ajuns sa fiu dependent de tot?
  Si daca ma intrebi, da sunt nebuna, ca sa pot sa te fac sa te simti bine, sa razi si sa plangi prosteste pana uiti de tot ce te doare, pentru ca imi pasa, pentru ca esti si tu ca mine, un suflet printre alte suflete, pentru ca toti testam si toti deviem de la drumul nostru prin viata, pentru ca asa se intampla. Ce bine ca nimic nu este pentru totdeauna. Ce bine ca  lumea este pasagera in universul nostru si restul devine o lume a balivernelor seci de care nu ar trebui sa ne pese. Intr-o lume paralela am imaginea ta inscriptionata in inima mea si asta e minunat. Asta ma ajuta, asta ma face sa fiu liber. Multumesc.

A ta, PoetELLA!