lumea sambata face curatenie

cineva mi-a spus: "Elena, vai ti-ai pierdut entuziamsmul de a trai!" Da poate ca o avea dreptate, poate totusi ca nu. Cine stie. In sfarsit am spart gheata si i-am aratat ca pot, In sfarsit mi-am aratat fata si ei. Si s-a bucurat. Doamne cat s-a bucurat. Mi-a zambit si a ras. Mi-a masurat frumusetea si a concis: "elena esti foarte frumoasa!" El nu a indraznit decat un: "mai doresti si altceva!"
Am un vis. sa vada si dupa pot pleca. O sa incerc sa fac ceva sa primeasca unul daca nu doi. Poate unul de la mine daca, altfel nu merge.
Ma tot intreaba ce fac si eu zic: cica scriu o carte. Insista mai mult ca oricand asa ca eu din vorba am ajuns sa zic: "sunt cu cartea aproape pe terminate!" Desi nu gasesc nici prima pagina. Simt ca ceva s-a incheiat, dar acuma nu mai imi este frica, este foarte bine. Am iesit din cerc si privesc, o fata cu visele ei cu sufletul ei viu.
Ofticat nu indrazneste decat sa imite un: "inca nu". E pe aproape gata, cele mai bune prietene ii sunt frunzele si protezele. Acum e momentul sa primeasca si ultima speranta. E destul pentru toti, sa ia si ea ce ii apartine si sa traga o fuga pana la Arhanghel sa-i recite un: "iarta-ma nemasurat." si inspirata sa zboare printre fluturi atinsa de soare. Se simte ca vine. Invartita nu mai ameteste s-a trezit. Si ah ce bine este. Are nevoie de putina doar putina viata. Si nu doar acum ci pentru totdeauna. Se inneaca in respir, traieste, o da traieste si o simte ATAT DE TREAZ si doar acum.